Circulație Monetara

CIRCULAȚIA MONETARA

1. Conceptul de circulație monetara și sfera sa de cuprindere

Complexitatea fenomenului monetar, precum şi efectele pe care le induce acesa în viaţă economice şi socială a ţărilor lumii a constituit şi constituie şi în present subiectul multor controverse şi dispute. Caracterul complex al monedei a făcut necesară instituirea, încă de la apariţia acesteia, a unor organisme abilitate cu atribuţii în domeniul reglementării emisiunii monedelor naţionale şi al circulaţiei lor la nivelul intern şi internaţional. Formele actuale de organizare a circulaţiei din diverse ţări, dar şi pe plan internaţional, reprezintă rezultatul unui proces continuu de transformări şi inovaţii în plan monetar, proces care a constat, pe de o parte, în desocierea treptată a aurului de la bază sistemelor băneşti, iar pe de altă parte, în dematerializarea intrumentului monetar. Inovaţiile contemporane în plan financiar şi monetar au o seminificatie foarte complexă şi conduc estomparea din ce în ce mai puternică a graniţei dintre monedă şi celelalte active financiare.

Circulaţia monetară este un proces economic extrem de complex care are drept bază de existenţa mişcarea mărfurilor şi serviciilor în sferă schimbului. Între mişcarea mărfurilor şi cea a banilor există o strânsă conexiune. În general mişcarea banilor, în timp şi spaţiu, este determinată e mişcarea mărfurilor. În acelaşi timp, însă, există şi o conexiune inversă în sensul că circulaţia monetară infuenteaza, la rându-i şi uneori, cu destulă intensitate, circulaţia mărfurilor.

Principală accepţiune care se da circulaţiei monetare rezidă în aceea că ea constituie procesul de mişcare a banilor în cadrul şi în scopul asigurării circulaţiei mărfurilor şi serviciilor. Este, deci, necesar că o cantitate determinată de monedă să rămână în mod obiectiv, în permanenţă în circulaţie. Fără această cerinţa, mărfurile şi serviciile care se găsesc într-o perioadă de timp determinată în sefra circulaţiei nu se pot comensura, deoarece această operaţie se face prin intermediul monedei. De aceea, pentru că procesul de circulaţie să se desfăşoare în condiţii corespunzătoare, apare necesitatea asigurării a două condiţii şi anume, să există în circulaţie în permanenţă cantitatea de mărfuri şi sericii care urmaza să se schimbe pe bani şi să existe o cantitate de monedă suficientă pentru a mijloci schimbul de mărfuri.

Dedublarea actelor de schimb, în mărfuri şi în monedă, justifica existenţa a două faze complementare şi opuse aceluiaşi proces, în sensul că monedă se găseşte alternativ, când în mână vânzătorului (M-B) când în mână cumpărătorului (B-M). În acest context intră în acţiune funcţia banilor că mijloc de schimb şi circulaţie. Bani necesari satisfacerii mişcării mărfurilor şi serviciilor intră în circulaţie pe calea emisiunii. Apare, deci necesitatea asigurării unui circuit invers emisiunii, justificat, între altele, prin aceea că pe măsură ce are loc schimbul de mărfuri şi servicii o parte importantă din monedă ce le-a mijlocit fie că revine la bancă, fie că este păstrată la diferite instituţii de credit, fie la populaţie.

În circulaţie va trebui sa rămâne constant o cantitate de bani, atât sub formă de numerar cât şi sub formă de monedă de cont, care să permită realizarea pe piaţă a mărfurilor şi serviciilor într-o perioadă de tuno deternubara şi în condiţii normale ale circuitului.

Circulaţia monetară este dependenţa relativ de procesele materiale de producţie, de factorii conjuncturali, cărora li se adaugă şi cei de natură subiectivă (politică).

În liternatura de specialitate circulaţia monetară este definită că fiind a “un mecanism social-economic complex, prin intermediul căruia se desfăşoară mişcarea banilor- în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor a care este dependenţa în mod relativ de procesele materiale şi guvernată de un complex de legităţii specifice economie de piata” ( Eugen V. Vasilescu).

Economia de piaţă, producţia şi circulaţia mărfurilor imprima şi circulaţiei monetare caracteristici şi trăsături specifice. Sferă şi dimensiunile circulaţiei monetare sunt condiţionate de însăşi desfăşurarea producţiei şi circulaţiei mărfurilor.

Transformarea mărfii în bani se desfăşoară în trei modalităţi principate şi presupune un anume a€œcomportament” al instrumentelor de schimb:

- o parte din mărfuri, servicii se vând şi se cumpără cu ajutorul numerarului, situaţie în care monedă funcţionează, în principal că măsură a valorii şi că mijloc de schimb şi circulaţie;

- o cantitate importantă de mărfuri şi servicii sunt vândute pe credit iar monedă începe să funcţioneze că mijloc de plată, iar instrumentul de schimb îmbrăca de regulă formă efectelor de comerţ;

- o importantă cantitate de mărfuri şi servicii se vând în cadrul comerţului cu alte ţări. De aceea, trebuie avute în vedere toate funcţiile banilor.

Caracterul complex al vânzărilor între ţări i se adaugă cele care se manifestă în cadrul economiei diferitelor state, punându-şi amprenta şi infuentand puternic şi circulaţia .

Circulaţia reprezintă, deci, unitatea contradictorie dintre cele trei modalităţi arătate care are loc mişcarea de ansamblu a monedei.

Abordarea a problemei , pe de o , la faptul trebuie precis circulaţia a monedei circulaţia ei pe pe plan internaţional.

Aceluiaşi scop i se subordonează şi dublă accepţiune care trebuie data circulaţiei monetare: pe de o parte circulaţia monetară trebuie concepută că un proces, că un mecanism complex cu un conţinut şi funcţii bine determinate, iar pe de altă parte, trebuie concepută sub aspectul ei concret, (materializat, adică prin formele pe care le îmbrăca mişcarea banilor) aşa cum se desfăşoară şi prezintă ea la suprafaţa, în viaţă de toate zilele.

II. Funcțiile și factorii care influențeaza circulația monetară

Tendinţele pe care le imprima mişcarea banilor, mutaţiile care au loc în cadrul proceselor materiale pun în evidenţa două funcţii de bază pe care le îndeplineşte circulaţia monetară.

Prima funcţie o constituie apariţia, dezvoltarea şi perfecţiunea sistemului monetar cu toate elementele componente ale acestuia.