Comerțul Internațional

În această noţiune se include totalitatea schimburilor de bunuri şi servicii dintre două sau mai multe state. În cazul în care comerţul internaţional include toate statele lumii, el devine comerţ mondial.

Comerţul internaţional, privit din unghiul de vedere al unei singure ţări, se numeşte comerţ exterior. Orice comerţ exterior este alcătuit din: export, import, reexport şi tranzit.

În obiectul comerţului internaţional intră schimbul de bunuri materiale şi schimbul de servicii.

Prin export, se întelege vânzarea de bunuri şi servicii aparţinând economiei unei ţări în alte ţări, iar prin import, cumpărarea pentru economia naţională de bunuri şi servicii din alte ţări.

Exportul şi importul de servicii sunt cunoscute sub denumirea de export şi import invizibil.

Reexportul constă în activitatea desfăşurată de persoane autorizate de a cumpăra mărfuri din unele ţări şi de a le revinde în altele, cu sau fără indigenarea lor.

Comerţul de tranzit constă în activitatea desfaşurată de persoane autorizate pentru transportul mărfurilor străine pe teritoriul naţional. Tranzitul este un comerţ invizibil.

La baza dezvoltării comerţului exterior stau producţia de bunuri materiale şi politica activă a statului de încurajare, liberalizare şi ocrotire a tranzacţiilor comerciale externe.

Părintele economiei politice clasice, Adam Smith, a acordat o însemnătate deosebită necesităţii dezvoltării raporturilor comerciale în cadrul unei societăţi libere, în care forţele politice să nu descurajeze prin măsuri opresive iniţiativa şi interesul personal firesc, de imbunătăţire a condiţiilor materiale.

Piaţa mondială

Piaţa mondială, ca o categorie economică a producţiei de mărfuri, se poate defini prin locul tranzacţiilor de afaceri internaţionale în care se întâlnesc cererile şi ofertele de produse, valori şi servicii din diferite state, supuse legilor economice obiective ale comerţului internaţional.

Piaţa mondială, în practică, este cunoscută şi sub denumirea de piaţă internaţională, uzitându-se adesea şi noţiunea de piaţă externă, în loc de piaţă mondială, privită din punctul de vedere al relaţiilor economice externe ale unei ţări.

Piaţă mondială, în funcţie de obiectul tranzacţilor de afaceri, se poate compartimenta în: piaţa de mărfuri, piaţa financiară, piaţa muncii, piaţa serviciilor.

La răndul lor, acestea se pot divide în: pieţe mondiale caracteristice şi necaracteristice.

Pieţele caracteristice, la rândul lor, pot să fie: accesibile şi inaccesibile.

Piaţa mondială caracteristică este o piaţă principală, reprezentativă, pe care se încheie, în mod continuu un volum important de tranzacţii de afaceri.

În cazul pieţii mondiale caracteristice de mărfuri, se au în vedere tranzacţiile care se încheie continuu pentru o marfă sau o grupă de mărfuri din acecea şi categorie merceologică, în spatele sau în apropiere căreia, se află organizată o producţie potenţială.

Prin excepţie, constituirea unei pieţe mondiale într-un anumit centru economic se poate baza pe tradiţia dobândită.

Piaţa financiară mondială se bazează atât pe tradiţie, cât şi pe existenţa marilor bănci comerciale în zonele dezvoltate industrial, respectiv în zonele în care, de regulă, se află în funcţiune importante pieţe de mărfuri. Tot de marea industrie şi de pieţele mondiale de mărfuri caracteristice, sunt legate şi piaţa mondială a muncii şi piaţa serviciilor, cu tendinţă de extindere în toate domeniile economice.

Piaţa mondială de mărfuri:

În funcţie de felul mărfurilor, această piaţă se compartimentează în diferite segmente caracteristice sau necaracteristice. În practică, fiecare segment de piaţă mondială este cunoscut sub denumirea generică de « piaţă mondială ».

Importanţa pentru comerţul exterior al fiecărei ţări este piaţa mondială caracteristică, respectiv piaţa reprezentativă, care deţine un rol conducător. Aceasta este piaţa de referinţă, pe care se formează preţurile mondiale caracteristice, ce servesc drept etalon de orientare în negocierea oricărei tranzacţii de mărfuri.

Piaţa mondială de mărfuri se împarte în: piaţa produselor de bază şi piaţa produselor finite.

Piaţa mondială a serviciilor:

Această categorie economică se poate defini ca fiind locul în care se încheie tranzacţii de servicii pe baza cererilor şi ofertelor din diferite ţări ale lumii, sub auspiciile legilor care guvernează comerţul mondial.

Piaţa mondială a serviciilor s-a dezvoltat în epoca modernă odată cu adâncirea diviziunii internaţionale a muncii şi a dezvoltării proceselor economice integraţioniste.