Concepte ale Analizei Finanțelor Firmei

2.1. Descrierea contabilă. Situaţia netă

Situaţia patrimonială a firmei este descrisă, în mod definitiv, la sfârşitul perioadei de gestiune (sfârşitul exerciţiului bugetar), prin intermediul activului şi pasivului firmei, aşa cum s-a arătat în lecţia precedentă.

Într-o exprimare sintetică, activul şi pasivul sunt compuse din următoarele componente:

unde s-au folosit următoarele notaţii:

A: activ; P: pasiv; B: bunuri deţinute de firmă; C: creanţe (drepturi asupra terţilor; CP: capitaluri proprii; D: datorii

Pe baza elementelor de mai sus se poate determina situaţia netă a firmei, astfel:

Situaţia netă reflectă averea netă a acţionarilor. Semnificaţia ei este, însă, ambivalentă. Dacă , aceasta poate indica fie o gestionare sănătoasă a firmei fie o slabă activitate de investiţii şi, deci de dezvoltare a afacerii. Dacă , aceasta poate însemna fie o activitate intensă de investiţii şi, deci, de dezvoltare a firmei fie rezultate slabe ale exerciţiului financiar anterior (cazuri prefalimentare şi este o consecinţă a încheierii cu pierderi a exerciţilor anterioare).

Semnificaţia exactă a valorii algebrice a situaţiei nete trebuie examinată în fiecare caz concret prin luarea în considerare şi a altor elemente analitice. În fapt, trebuie stabilit dacă este vorba despre creşterea sau scăderea capitalurilor proprii, atât pe termen scurt cât şi pe termen mediu şi lung.

2.2. Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă, cash-flow

Într-o altă clasificare, în funcţie de lichiditatea lor, adică de posibilitatea transformării rapide şi fără costuri (sau cu costuri minime), activele pot fi de tipul alocărilor permanente (Ap) sau de tipul alocărilor ciclice sau temporare (At). Alocările permanente sunt cele care au o lichiditate mică iar cele temporare sunt activele caracterizate de o lichiditate relativ ridicată. Alocările permanente se recuperează după mai multe exerciţii financiare pe când cele temporare se recuperează şi trebuie înlocuite după fiecare exerciţiu financiar.

La rândul lor, pasivele se pot clasifica, după gradul lor de exigibilitate, adică după trăsătura de a deveni scadente la un anumit termen) în surse permanente (Sp), (cu grad scăzut de exigibilitate sau, practic, neexigibile) şi surse ciclice sau temporare (St), (cu un anumit grad de exigibilitate).

În general, alocările permanente sunt acoperite din surse permanente iar alocările temporare din surse temporare. Cu cât sursele permanente depăşesc alocările permanente, cu atât firma se află într-o mai mare siguranţă (securitate) financiară. Marja cu care alocările permanente sunt depăşite de sursele permanente permite firmei să finanţeze, din surse permanente, alocări temporare.

De regulă, sursele permanente sunt formate din capitalurile proprii (Cp) şi din datoriile financiare (Df), (datorii pe termen lung):

iar sursele temporare sunt formate din datoriile de exploatare (De), (făcute pentru finanţarea exerciţiului financiar):

Pe baza elementelor menţionate se poate determina o mărime financiară extrem de importantă pentru analiza echilibrului financiar dinamic al firmei şi anume fondul de rulment (FR):

unde alocările permanente sunt alocări nete (fără amortizări ale imobilizărilor).

Interpretarea valorii algebrice a fondului de rulment este următoarea:

- semnifică existenţa unui excedent al surselor permanente faţă de alocările permanente, excedent care poate fi utilizat pentru finanţarea nevoilor curente ale firmei sau pentru investiţii menite să dezvolte afacerea.

- semnifică existenţa unui deficit în privinţa finanţării alocărilor permanente, deficit care se poate datora şi unei politici extrem de active în domeniul investiţiilor, politică benefică pe termen lung (dacă este bine fundamentată) dar care poate conduce la dificultăţi pe termen scurt în ceea ce priveşte finanţarea activităţilor curente ale exerciţiului financiar.

Deşi finanţarea alocărilor temporare (finanţarea producţiei, adică a ciclului de exploatare) se face prin intermediul surselor temporare, atunci când aceste surse nu sunt suficiente pentru a acoperi alocările temporare apare necesarul de fond de rulment (NFR):

unde alocările temporare sunt formate din stocuri (S) şi creanţe C, ( ).

Semnificaţia valorii algebrice a necesarului de fond de rulment este următoarea: