Concurența

Intre agentii pietei se deruleaza numeroase relatii economice: ei coopereaza si conlucreaza pentru a-si realiza anumite scopuri comune; in acelasi timp, ei sunt in competitie. Conlucrarea si competitia dintre agentii economici sunt fatete ale aceleasi realitati: piata. Concurenta este o competitie in care fiecare actioneaza din interes economic.

Concurenta este denumirea data relatiilor dintre subiectii care actioneza pe piata in vederea realizarii propriilor interese in conditii de libertate economica.

In cadrul concurentei fiecare actioneaza din interes: cumparatorii actioneaza pentru a gasi vanzatorul cu pretul cel mai mic, calitatea cea mai convenabila si cele mai bune conditii de livrare si de plata a bunurilor marfare; vanzatorii sunt in competitie pentru „banul clientului” pentru a atrage cat mai multi cumparatori, cu venituri ridicate, stabili in achizitii. Cei care reusesc sa-si atinga obiectivele prospera.

Concurenta in deplinatatea sa exista atunci cand si acolo unde pretul se formeaza liber, agentii cererii si ofertei sunt numerosi, iar libertatea lor este aparata si garantata de un sistem democratic.

Ca si piata, concurenta cunoaste amploare diferita in timp si spatiu in functie de:

- numarul agentilor economici ( vanzatori si cumparatori);

- gradul de diferentiere a ofertei si a preferintelor;

- capacitatea societatii de a stimula initiativa, creativitatea si spiritul de competitie al agentilor economici.

In toate tarile concurenta se desfasoara pe baza unui cadru legal, adaptabil la realitati in care sunt prevazute: regulile desfasurarii concurentei; organismele abilitate sa o supravegheze; sanctiunile care se aplica celor care o incalca etc.

Cand se desfasoara cu respectarea regulilor si mijloacelor considerate corecte si recunoscute ca atare prin reglementari in vigoare in fiecare tara, concurenta este loiala sau corecta. Cand se desfasoara cu mijloace si prin actiuni contrare uzantelor comerciale legale, concurenta este incorecta, neloiala. Aceasta ii favorizeaza in mod artificial pe unii agenti economici care obtin avantaje nemeritate in dauna altora. Cei care apeleaza la asemenea practici incalca legea si pot fi actionati in justitie la reclamatia celor prejudiciati sau a organismelor abilitate sa supravegheze concurenta.

Economia de piata moderna se bazeaza pe conservarea principiului libertatii de concurenta intre cei care exercita aceeasi activitate, urmareste acelasi scop sau un scop asemanator. Concurenta este privita ca o conditie si o garantie a progresului. Dar, libertatea concurentei isi are limitele in practicile comerciale cinstite, partenerii avand datoria sa respecte un minimum de moralitate. Depasirea acestor limite transmite concurentei caracterul neloialitatii si angajeaza raspunderea celui care savarseste acte de o asemenea calificare.

Aparitia tot mai frecventa a abuzurilor si a formelor comerciale anticoncurentiale, in lupta pentru puterea economica, pentru dominatia pietei a facut ca problema respectarii si apararii concurentei reale sa faca obiectul reglementarilor legale si procedurilor de urmarire si sanctionare, de reprimare a abuzurilor de la regulile normalitatii concurentei.

Mecanismul economiei de piata functioneaza pe baza legii cererii si ofertei avand ca ax central pretul, care asigura autoreglarea echilibrului pietei. Dar, pentru ca pretul sa-si poata indeplini misiunea „suprema” de regulator al pietei, formarea lui trebuie sa aiba loc in conditiile mediului concurential normal.

Aceasta este definita prin cateva coordonate:

1) existenta mai multor producatori si cumparatori, conditii care elimina posibilitatea existentei monopolului sau monopsonului;

2) existenta diversificarii sortimentale a unui bun omogen considerat;

3) intreprinderile sa se comporte ca entitati rationale, fiind preocupate fiecare la randul sau, de alegerea celor mai bune variante in combinarea factorilor de productie, in scopul atingerii obiectivului fundamental;

4) decizia pretului sa apartina exclusiv agentilor economici, neexistand imixtiuni din partea Guvernului in fixarea preturilor ca nivel nominal;

5) rationamentele de fundamentare a deciziei sa fie definite de cerintele dezvoltarii durabile a intreprinderii, care implica, obiective prezente si viitoare ale intreprinderilor interne si externe in mediul concurential;

6) rolul statului sa se manifeste, in special, pentru reglarea comportamentelor, in sensul legiferarii disciplinei de piata a operatorilor economici si al supravegherii respectarii acesteia, pentru eliminarea manifestarilor anticoncurentiale;

7) interventia statului in economie sa se faca prin alte instrumente decat pretul;

8) organizarea pietelor de desfacere ale bunurilor si serviciilor sa aiba ca obiectiv imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori;

9) manifestarea tendintei de stabilizare a preturilor, fenomen care demonstreaza ca exista si se manifesta cele doua laturi ale pietei: oferta si cererea si conditiile concurentei, care permit echilibrarea lor prin intermediul pretului liber, care se manifesta ca pret de echilibru;

10) bunastarea consumatorilor finali, asigurata de existenta cantitativa, calitativa si structurala a bunurilor pe piata, in concordanta cu utilitatea recunoscuta de catre insusi consumatori, ale caror preturi pot fi absorbite de catre veniturile acestora.