Consolidarea Grupurilor Financiare

C A P I T O L U L 1

NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND CONCEPTUL DE CONSOLIDARE

1.1. Procentajul de control şi procentajul de interes

Formarea unui ansamblu consolidat rezultă din analiza tipurilor de control pe care

societatea-mamă le poate exercita asupra întreprinderilor dominate. Indiferent de forma pe

care o îmbracă tipul de control (exclusiv, comun sau influenţă semnificativă), acesta se

bazează pe stabilirea legăturilor de dependenţă care apar între entităţi. Cu toate că acestea pot

fi legate şi prin diverse acorduri contractuale, deţinerea acţiunilor cu drept de vot şi consecinţa

acestei deţineri reprezintă cel mai întâlnit tip de legătură care se stabileşte între două unităţi.

Exercitarea puterii ca urmare a deţinerii de acţiuni cu drept de vot implică necesitatea

folosirii unui instrument care să fie capabil să o măsoare. Măsura puterii este dată de către

procentajul de control. Aprecierea acesteia nu trebuie însă confundată cu dependenţa

financiară care rezultă din deţinerea unei fracţiuni din capitalul unei societăţi. Această

dependenţă este relevată de un alt instrument, şi anume de procentajul de interes.

Procentajul de control reprezintă cota-parte din drepturile de vot deţinute, direct sau

indirect, de societatea dominantă în fiecare din entităţile grupului. Pentru subfiliale, lanţul de

control se rupe în momentul în care nu se mai realizează controlul exclusiv. Spre deosebire de

acesta, procentajul de interes reflectă cota-parte deţinută de întreprinderea consolidantă în

fiecare dintre unităţile grupului în legătură cu distribuirea capitalului propriu al acestora.

1.1.1. Calculul procentajului de control1

Un element principal al operaţiunilor de consolidare îl reprezintă procentajul de control

deţinut de o societate. În acord cu acesta se va întocmi lista întreprinderilor reţinute în

perimetrul de consolidare şi se va stabili metoda de consolidare pentru fiecare dintre entităţile

controlate.

Procentajul de control se exprimă în procente din drepturile de vot deţinute de

societatea-mamă în alte întreprinderi, determinând deci o relaţie de putere. Se calculează prin

1Fl. Scorţescu, Societăţile de grup, Editura Junimea, Iaşi, 2005, pp. 63-72.

însumarea drepturilor de vot deţinute, direct sau indirect, de către unitatea consolidantă în

fiecare dintre entităţile supuse procesului de consolidare.

În vederea calculării procentajului de control trebuie să se ţină seama de numărul

drepturilor de vot şi nu de numărul titlurilor deţinute, datorită faptului că acţiunile pot avea

drept de vot simplu sau multiplu, ori pot fi cu dividend prioritar, adică private de dreptul de vot.

Relaţia de calcul a procentajului de control deţinut direct de o societate la o altă unitate

este următoarea:

,

Σ ×

Σ ×

=

i i

i i

N D

PC n d (1.1)

în care:

PC reprezintă procentajul de control;

ni - numărul de acţiuni deţinute cu un anumit drept de vot;

di - dreptul de vot aferent acţiunilor deţinute;

Ni - numărul de acţiuni, cu un anumit drept de vot, ale societăţii

la care se deţin participaţii;

Di - drepturile de vot aferente acţiunilor entităţii controlate.

Pentru a ilustra diferenţele care pot să apară între numărul de acţiuni deţinute şi

drepturile de vot pe care acestea le conferă, presupunem că societatea dominantă „SM” a

contribuit la constituirea capitalului întreprinderii „A” şi posedă 60% din numărul de acţiuni

ale acesteia. Din titlurile deţinute de „SM”, 20% au drept de vot dublu, 50% au drept de vot

simplu, iar 30% sunt cu dividend prioritar. Capitalul unităţii „A” este împărţit în acţiuni cu

următoarele drepturi de vot: 30% cu drept de vot dublu, 40% cu drept de vot simplu, iar 30%

sunt cu dividend prioritar.