Contabilitate bugetară

1.1. Diagnosticul starii actuale a contabilitatii publice din România

Politica de reforma contabila s-a înfaptuit în România, odata cu adoptarea Legii contabilitatii în 1991, când se instaureaza un sistem contabil dualist în care contabilitatea financiara este normalizata si este disociata de contabilitatea analitica care devine libera.

Sistemul contabil practicat înainte de Revolutie era rezultatul conditiilor economice, financiare, sociale si fiscale în care operau contabilitatea si contabilii români, cu urmatoarele particularitati:

- sistem economic centralizat si planificat

- controlul permanent al statului si Partidului Comunist Român în viata întreprinderilor si un caracter deloc formal al activitatii sindicale, dominata, în fapt, de puterea partidului

- sistem fiscal rigid, fara motivatii

- caracter birocratic al serviciilor din întreprinderi

- relatii limitate între întreprinderi si sistemul bancar

- existenta unor fenomene inflationiste, însa mascate

Noua lege a contabilitatii (adoptata în 1991) ia în considerare aspecte inspirate din sistemul contabil continental adaptat economiei de piata, respectând directivele europene si evolutiile Comitetului International de Norme Contabile (IASC) dintre care amintim :

- suplete si posibilitati diverse în alegerea metodologiilor

- fixarea obiectivului contabilitatii în scopul de reda o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului

- noi principii de evaluare

- punerea în evidenta a importantei patrimoniului

- contabilizarea veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor.

În acelasi timp cu politica de reforma contabila, contabilizarea operatiunilor din sectorul public ramâne axata pe evidentierea fluxurilor de încasari si plati, desi în sectorul public au loc dupa Revolutie o serie de reforme structurale cum sunt:

- reforma finantelor publice, ale carei momente importante sunt:

- anul 1991 - adoptarea Legii finantelor publice nr.10/1991 prin care se stabileste raportul dintre finantele publice si bugetul public national în sensul ca finantele publice includ:

- elaborarea si executia bugetului public national;

- stabilirea si încasarea impozitelor si taxelor si a altor venituri datorate statului;

- utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecatoresti si executive;

- controlul modului de folosire a mijloacelor materiale si banesti apartinând regiilor autonome, institutiilor publice si a celor privind capitalul social al statului din societatile comerciale;

- anul 1996 - se adopta o noua lege a finantelor publice, resursele financiare publice fiind gestionate printr-un sistem unitar de bugete: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul local, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetul institutiilor publice cu caracter autonom.

- anul 1998 - se adopta legea finantelor publice locale care respecta principiile federalismului fiscal în sensul ca:

- stabileste obligatia de încasare, administrare si stabilire a impozitelor si taxelor de catre autoritatile locale;

- da posibilitate prelevarii unor surse din bugetul de stat, sub forma de transferuri catre bugetele locale;

- stabileste prerogativele administratiilor publice locale de a angaja credite (împrumuturi).

- reforma proprietatii publice, importanta pentru administratia publica, cuprinde ca si etape:

- adoptarea Constitutiei României, în anul 1991, când se stabileste ca si componenta a proprietatii publice domeniul public si se definesc caracteristicile bunurilor din acest domeniu: inalienabilitatea, imprescriptibilitatea si insesizabilitatea;

- adoptarea legii privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia în anul 1998 când se delimiteaza ca si continut bunurile din domeniul public si privat si proprietarii: Statul român, municipiile, orasele si comunele.

- reforma administrativa are la baza stabilirea regimului general al autonomiei locale, precum si organizarea si functionarea autoritatilor administratiei publice locale în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor în solutionarea problemelor locale de interes deosebit.

Reforma administrativa cuprinde doua etape importante:

- anul 1991 – se adopta legea administratiei publice locale - autonomia locala este numai administrativa si financiara, declarata prin lege;

- anul 2001 – se adopta noua lege a administratiei publice locale - când autonomia locala devine mai puternica ca rezultat al adoptarii noii legi a proprietatii publice.

Se poate vorbi începând cu acest an de o autonomie locala care are la baza componenta financiara si patrimoniala.

Un diagnostic al sistemului de contabilitate publica românesc este necesar pentru a cunoaste starea actuala a acestuia si a propune masuri de îmbunatatire a performantelor sistemului.

Diagnosticul se realizeaza la nivelul tuturor grupelor de operatiuni evidentiate de sistemul de contabilitate publica, astfel:

a) la nivelul contabilizarii capitalurilor

Se înregistreaza, în prezent, numai operatiunile referitoare la fondurile bunurilor apartinând domeniului public sau privat al unitatilor administrativ-teritoriale, fondul obiectelor de inventar, fonduri cu destinatie speciala si fonduri speciale.

Fondurile în acest mod reflecta numai sursele de constituire a mijloacelor patrimoniale si a fondurilor cu destinatie speciala.