Contabilitate de Gestiune

Tema 1.Contabilitatea de gestiune– sistem informaţional pentru deciziile economice

1.1. Sistemul dualist de organizare a sistemului informaţional contabil

Contabilitatea, ca sistem, aşa cum se prezintă ea astăzi, este rezultatul unui lung proces istoric în decursul căruia s-a transformat dintr-o simplă tehnică de înregistrare a schimburilor comerciale, într-un mijloc de control şi prevedere, apoi într-un instrument de gestiune, iar în zilele noastre ea constituie din ce în ce mai mult o garanţie socială.

Caracterul evolutiv al contabilităţii în demersul de perfecţionare se concretizează în conceptualizarea şi pe baza sistemului coerent de obiective şi principii fundamentale de natură să ducă la formularea de norme care să asigure rezolvarea cât mai completă şi eficientă a problemelor de gestiune şi de conducere a întreprinderii. Altfel spus, contabilitatea, ca sistem, nu mai este un simplu instrument, ea este un fenomen social, devenind o garanţie a unei game largi de utilizatori şi care se întreabă la ceea ce ar putea să-i intereseze şi ce parte poate fi utilizată în interesul lor propriu.

Complexitatea activităţilor economice în condiţiile de concurenţă impuse de economia de piaţă determină creşterea rolului informaţiei economico-financiare în luarea deciziilor. De calitatea informaţiei depinde calitatea deciziilor curente şi a celor luate pe termen lung, şi, implicit, rezultatele previzionate ale entităţii.

Produs al unei îndelungate activităţi practice şi teoretice, contabilitatea reprezintă un sistem de informare şi gestiune a resurselor unei entităţi patrimoniale. Din punct de vedere contabil întreprinderea sau orice altă organizaţie, este considerată ca o entitate autonomă, care posedă un patrimoniu, distinct de cel al proprietarilor ei. În consecinţă, pentru contabilitate reprezintă obiect de înregistrare, prelucrare, stocare şi transmitere doar informaţiile referitoare la tranzacţiile întreprinderii. Astfel, contabilitatea devine un sistem de informare privind întreprinderea,datele furnizate de acestea satisfac necesităţile informaţionale ale diverşilor utilizatori pentru luarea deciziilor economice.Contabilitatea „nu este un scop în sine, reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi comunică informaţii financiare despre o entitate economică identificabilă” [Belverd E. Needles, Henry R. Anderson, James C. Caldwell, Principii de bază ale contabilităţii, Ediţia a 5-a, Editura Arc, Chişinău, 2000, pag.3]. Privită astfel, contabilitatea apare ca o activitate prestatoare de servicii,făcând legătura între activităţile economice şi factorii decizionali.

În 1941, contabilitatea este definită ca „arta înregistrării, clasificării şi rezumării într-o manieră semnificativă, precum şi interpretarea rezultatelor” de către Institutul American al Contabililor Publici Autorizaţi.

În 1970, acelaşi institut, ne prezintă, de aceasta dată, o definiţie mult mai complexă a contabilităţii, evidenţiind rolul principal al acesteia, acela de a furniza informaţii cantitative, referitoare la entităţi economice, în vederea luării deciziilor economice. Astfel, contabilul modern, trebuie să ţină cont de nevoile fiecărui utilizator al informaţiei contabile, fie ei interni sau externi.

Înprimul rând, contabilitatea cuantifică activităţii economice, înregistrând datele ce le privesc pentru o utilizare viitoare. În al doilea rând, datele sunt stocate atâta timp cât este necesar, iar apoi prelucrate pentru a putea deveni informaţi utile. În al treilea rând, informaţiile sunt comunicate, prin intermediul unor rapoarte, factorilor de decizie.În concluzie, se poate afirma că datele brute care privesc activităţile economice reprezintă un imput în sistemul contabil, iar informaţia prelucrată, utilă pentru factorii de decizie, reprezintă output-ul.(figura 1.1.)

Figura 1.1.Contabilitatea – sistem informaţional pentru deciziile economice

Economia de piaţă a cunoscut mari schimbări ce au condus la crearea unor organisme diverse, consumatoare de resurse. În acest context, un rol deosebit îi revine managementului, care desemnează un ansamblu de principii şi metode de gestiune, precum şi persoane implicate pentru aplicarea acestora în practică, în vederea unei cât mai bune gestionari şi alocări a resurselor utilizate. Pentru a administra un organism, managementul său va trebui să dispună de informaţii, atât asupra mediului extern, cât şi asupra propriei sale organizări. Aceste informaţii pot lua forme diferite, dar sunt departe de a fi suficiente. Managementul are nevoie de informaţii foarte precise, fie sintetice, fie detaliate, asupra mediului şi asupra lui însuşi. Informaţiile reprezintă motorul care determină adoptarea unor decizii fundamentate ştiinţific, pe baza cărora managerul acţionează în activitatea de conducere a oricărei unităţi patrimoniale.

Informaţiile oferite de contabilitate, ca instrument de cunoaştere, gestiune şi control a patrimoniului şi rezultatelor obţinute, formează ceea ce numim în mod obişnuit sistemul deevidenţă al întreprinderii care cuprinde trei componente:

- componenta de evidenţă tehnico-operativă;

- componenta contabilă;

- componenta statistică.

Acesta trebuie să asigure:

- înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi a rezultatelor obţinute atât pentru necesităţile proprii ale unităţii patrimoniale, cât şi în relaţiile acesteia cu asociaţii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice şi fizice interesate de societate;

- controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate, al procedeelor de prelucrare utilizate şi exactitatea datelor contabile furnizate;

- furnizarea informaţiilor necesarestabilirii patrimoniului naţional a execuţiei bugetului public naţional şi întocmirea balanţelor financiare şi a bilanţului pe ansamblul economiei naţionale.

Indiferent de natura informaţiilor, acestea pot fi informaţii publice şi confidenţiale.

Informaţiile publice sunt cuprinse în documente precum bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, rapoartele explicative şi alte situaţii financiare şi sunt destinate celor ce formează mediul extern al întreprinderii. Toate aceste informaţii sunt asigurate de contabilitatea financiară sau generală.

Informaţiile confidenţiale sunt destinate uzului intern al conducerii firmei şi se regăsesc în cadrul documentelor şi analizelor, pe baza acestora fiind posibilă luarea deciziilor, furnizate de contabilitatea managerială sau contabilitatea de gestiune.

Pe plan internaţional s-au conturat în legătură cu sistemul contabil două concepţii:monistă şi dualistă. Conform concepţiei moniste există o singură contabilitate care furnizează informaţii atât mediului intern, cât şi mediului extern firmei.Concepţia dualistă susţine ideea că sistemul contabil se diferenţiază în contabilitate financiară şi contabilitate de gestiune. În funcţie de tradiţiile contabile şi condiţiile de mediu economic, social, juridic şi politic, ţările lumii optează fie pentru organizarea monistă, fie pentru organizarea dualistă a contabilităţii unei întreprinderii.