Extras din curs
Cap. 1 Bazele teoretico-metodologice
ale costurilor
1.1. Elemente de teorie a costurilor si calculatiei
Calculul costurilor se sprijina pe strategia si pe structura întreprinderii. Activitatile firmei exista datorita strategiei, iar cunoasterea costurilor permite managerului sa se întrebe asupra utilitatii activitatilor. Structura determina modelul de calcul al costului prin parcursul intern al fluxului de informatii.
Rolul informatiei de tip cost urmeaza „destinul” general al controlului de gestiune: controlul de gestiune evolueaza treptat de la conformitatea cu regulile la eficacitate, sursa de consiliere si responsabilizare a actorilor. Evolutia controlului de gestiune implica o informatie de tip cost ca articularea mai multor câmpuri de analiza: cel al organizatiei – pentru adaptare la schimbare, cel al eficientei economice – pentru integrarea noilor norme de performanta si cel al reprezentarilor – pentru a ajuta la luarea deciziilor.
A fi performant în mediul economic actual presupune utilizarea unui sistem de calcul si de gestiune a costurilor. Firmele utilizeaza informatia de tip cost sub diverse forme în luarea deciziilor.
Managerul asteapta de la contabilitatea de gestiune o asistare permanenta, înainte, în timpul si dupa realizarea actiunii, pentru a putea defini obiective, a întelege daca obiectivele sunt pertinente si pentru a masura performanta.
Global, costul reprezinta un sacrificiu, un consum de resurse. Contabilitatea de gestiune utilizeaza acest termen în foarte multe situatii, în functie de nevoile managementului.
Pentru calculul diverselor tipuri de costuri este necesara o prima clasificare a în functie de comportamentul si legile acestora. Astfel, se disting:
- în functie de gradul de afectare fara ambiguitate la un produs – costuri directe si costuri indirecte. Acestea din urma nu pot fi afectate (trasate) unui produs decât prin repartizare, prin calcul (de cele mai multe ori în mod arbitrar);
- în functie de gradul de afectare fara ambiguitate la un produs – costuri directe si costuri indirecte. Acestea din urma nu pot fi afectate (trasate) unui produs decât prin repartizare, prin calcul (de cele mai multe ori în mod arbitrar);
- în functie de dinamica si comportamentul lor – costuri variabile si costuri fixe.
Costurile fixe sunt insensibile la modificarea valorilor unui parametru, în timp ce aceleasi variabile evolueaza în functie de aceasta.
Acesti termeni nu au nici o semnificatie daca nu sunt legati de un segment organizational sau de un obiect de cost.
În clasificarea în directe/indirecte si fixe/variabile trebuie sa se tina cont de nivelul la care se realizeaza aceasta clasificare:
- salariul managerului unei fabrici este un cost direct pentru fabrica, însa este un cost indirect la nivelul fiecarui departament al fabricii;
- setarea masinilor – este un cost fix în functie de volumul productiei, însa este un cost variabil în functie de numarul de loturi fabricate.
Obiectivele efectuarii unei clasificari a costurilor sunt:
1) evaluarea stocurilor si masurarea profiturilor;
2) luarea deciziilor (fixare pret fabricare sau achizitie etc.);
3) controlul activitatii si masurarea performantelor.
Obtinerea unei rentabilitati sporite, în economia de piata, impune concentrarea tuturor eforturilor agentilor economici spre factorii interni care influenteaza nivelul costurilor, asupra carora pot actiona direct.
În conceptia profesorului german E. Heinen, problema principala a studiului costurilor o constituie explicarea procesului de luare a deciziilor si precizarea cailor si a mijloacelor de adoptat în vederea atingerii unei eficiente optime.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contabilitate de Gestiune II.doc