Contabilitate și Gestiune Financiară în Instituțiile Publice

CONCEPTE, STRUCTURI, PRINCIPII ŞI REGULI

PRIVIND BUGETELE PUBLICE

1.1. Noţiunea de buget şi sistemul bugetar al României

Bugetul este definit ca un act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale

statului sau ale unei unităţi administrativ-teritoriale, regii autonome, societăţi comerciale, persoane

juridice fără scop lucrativ, instituţii publice ori ale unei alte entităţi pe o perioadă determinată

de timp, de obicei un an. Întocmirea unui buget are sens numai dacă acesta se execută.

Anul financiar pentru care se aprobă bugetul este cunoscut sub denumirea de an bugetar.

Acesta coincide cu anul calendaristic, începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de

31 decembrie.

Sistemul bugetar al României este definit ca fiind un sistem unitar de bugete care cuprinde:

bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele locale; bugetul asigurărilor

pentru şomaj; bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; bugetul trezoreriei

statului; bugetele instituţiilor publice autonome; bugetele instituţiilor şi serviciilor publice

finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele

locale sau din bugetele fondurilor speciale, după caz; bugetele instituţiilor şi serviciilor

publice finanţate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externe

contractate sau garantate de stat, pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor şi a

altor costuri se asigură din fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Resursele băneşti care se cuvin bugetelor, în baza unor prevederi legale, poartă denumirea

de venituri bugetare, iar sumele aprobate prin bugetele respective reprezintă cheltuieli

bugetare. Veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc

veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care, după consolidare1, evidenţiază

dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau de

dezechilibru, după caz2.

Principala componentă a sistemului bugetar este bugetul de stat, care concentrează cea

mai mare parte a veniturilor bugetare ale ţării. Acest document este adoptat anual de către

Parlament, ceea ce determină natura juridică de lege a acestui buget. Distinct de bugetul de

stat se elaborează şi se aprobă, prin lege separată, bugetul asigurărilor sociale de stat.

Procedura aprobării celor două bugete de către Parlament se încheie, aşadar, cu votul

legilor bugetare anuale. În aceste legi se înscriu: veniturile estimate ale anului bugetar; regimul

şi destinaţia cheltuielilor bugetare; deficitul sau excedentul bugetar, după caz; reglementările

specifice exerciţiului bugetar; sintezele acestor bugete; bugetele ordonatorilor principali

de credite şi anexele la acestea; sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi

criteriile de repartizare ale acestora, precum şi alte anexe specifice.

1Consolidarea este operaţiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre două bugete componente ale bugetului

general consolidat, în vederea evitării dublei evidenţieri a acestora.

Documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile

unităţilor administrativ-teritoriale poartă denumirea de buget local. Proiectele bugetelor locale

ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi al municipiului

Bucureşti se aprobă de consiliul local, judeţean sau Consiliul General al Municipiului

Bucureşti, după caz.

1.2. Principii şi reguli bugetare

La baza elaborării şi executării bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,

bugetelor locale etc. stau anumite principii. Acestea apar sub denumirea de universalitate, publicitate,

unitate, anualitate, specializare bugetară şi echilibru bugetar.

Universalitatea este principiul potrivit căruia veniturile şi cheltuielile se înscriu în buget

cu sumele lor totale. Înscrierea în buget numai a soldului dintre venituri şi cheltuieli nu este

permisă.

Principiul publicităţii bugetare instituie cerinţa ca bugetele şi conturile generale anuale

de execuţie a acestora să fie aduse la cunoştinţa opiniei publice prin mijloace de informare în

masă.

Unitatea bugetară presupune înscrierea într-un singur document a tuturor veniturilor şi

cheltuielilor bugetare, pentru a asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice.

Reunirea într-un singur document a tuturor veniturilor şi cheltuielilor bugetare permite cunoaşterea

clară a surselor de venituri, a destinaţiei cheltuielilor şi a naturii echilibrate sau deficitare

a bugetului.

Anualitatea bugetului înseamnă că veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin

lege pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar3. La expirarea perioadei de

un an funcţiile bugetului încetează pentru a face loc aplicării bugetului anului următor.

Principiul specializării bugetare implică înscrierea şi aprobarea în buget a veniturilor

şi cheltuielilor bugetare pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate

după natura lor economică şi după destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.

Entităţile publice, ca şi alte persoane juridice fără sau cu scop lucrativ, ţin contabilitatea

în limba română şi în monedă naţională. Ca atare, principiul unităţii monetare instituie cerinţa

ca toate operaţiunile bugetare să se exprime în monedă naţională.