Contracte Negociate pe Piețele la Termen

Contracte bursiere pe piaţa futures

1.Contractul SPOT

Contractul SPOT este un contract de vânzare-cumpărare care are ca obiect o marfă prezentă, existentă în momentul încheierii contractului şi care urmează să fie livrată şi achitată imediat. In această situaţie, cantitatea şi preţul se negociază iar termenul de livrare este standardizat.

În practică, executarea contractelor spot are loc în termene cuprinse între 24 ore şi 10 zile. Livrarea mărfii este obligatorie, iar preţul este cel stabilit de comun acord între cele două părţi în momentul încheierii contractului. Marfa ce stă la baza contractelor spot se caracterizează prin următoarele: este la vedere (există), este disponibilă (nu este grevată de nici o obligaţie, de exemplu gajul sau ipoteca) şi este prezentă (se află într-un depozit cunoscut şi acceptat de bursă).

Rezultă, deci, că orice operaţiune care presupune schimbul "marfă contra bani" cu plata şi livrare pe loc sau într-un interval de timp foarte scurt poate fi catalogată drept tranzactie "spot" (ca echivalent al termenului "spot" se mai utilizeaza denumirile "cash", "la vedere", "la disponibil").

Schimburile "marfă contra bani" din pieţele agroalimentare nu sunt altceva decât nişte tranzacţii "spot". Clientul-cumpărator negociază cu negustorul preţul şi cantitatea pentru produsele pe care doreşte să le cumpere şi în momentul în care cei doi se pun de acord vânzătorul primeşte banii iar cumpăratorul pleacă cu marfa.

Un schimb valutar efectuat la ghiseul unei bănci sau al unei case de schimb este o tranzactie spot, în acest caz marfa care face obiectul schimbului fiind o anumită valută. Schimbarea a 1.000 dolari SUA în lei înseamnă de fapt vânzarea dolarilor SUA contra leilor românesti. De asemenea, tranzacţiile efectuate de băncile comerciale pe piaţa valutară interbancară sunt de tip spot, acestea negociind într-un cadru organizat cantităţile şi preţurile diferitelor valute. Această piaţă este pe plan internaţional una din cele mai mari din punct de vedere al volumului de schimburi (se mai numeşte şi piaţa Forex sau FX).

De asemenea, piaţa de capital este una de tip spot chiar dacă în acest caz intervine un mic interval de timp necesar efectuării decontărilor între intermediari. Tranzacţiile pe această piaţă presupun clasicul schimb "marfa contra bani", marfa fiind de această dată reprezentată de acţiuni, titluri de stat, diverse obligaţiuni, etc. Nimeni nu poate cumpăra acţiuni dacă nu dovedeşte că deţine banii necesari. Primele burse de mărfuri au apărut ca locaţii centralizate pentru tranzacţiile spot.

În concluzie, caracteristicile contractului spot sunt următoarele :

- cantitate: negociabilă

- preţ: negociabil

- termen livrare: standardizat (pe loc sau foarte scurt)

2. Contractul FORWARD

Contractul FORWARD este un contract de vânzare-cumpărare prin care vânzătorul se obligă să livreze marfa/valuta/activul financiar la o dată ulterioară, stabilită în momentul încheierii contractului.

Cumpărătorul este asigurat, deci, că la un anumit moment în viitor va intra în posesia mărfii/valutei/activului financiar contra unui preţ stabilit în momentul semnării contractului.

Rezultă că principalul avantaj al contractului forward îl constituie siguranţa preţului.

Vânzătorul şi cumpărătorul au posibilitatea, încheind un astfel de contract, de a bloca un preţ cu mult timp înaintea executării contractului, fiind protejaţi împotriva riscului fluctuaţiilor de preţ şi, în acelaşi timp, anticipându-şi fiecare corect, veniturile viitoare.

Pentru a rezolva problema garantării executării tranzacţiei şi pentru a proteja părţile de eventuale prejudicii, în cazul în care una dintre părţi nu ar fi respectat termenii contractului, s-a adoptat metoda prin care fiecare participant la tranzacţie depune o sumă la o a treia persoană. În cazul nerespectării contractului şi a clauzelor la acesta, se va plăti celui îndreptăţit suma ce reprezintă garanţia.

Contractul forward reprezintă, astfel, o treaptă intermediară între contractul spot şi cel futures în sensul că apare condiţia de livrare şi plata la scadenţă. Cumpărătorul şi vânzătorul negociază toţi cei trei termeni principali ai contractului, deci şi termenul de livrare numit si "scadenţă".

Exemple de contracte forward:

1. cumpărarea unui automobil nou, în cazul în care dealerul nu are disponibil modelul dorit va încheia cu dumneavostră un contract forward prin care vă obligaţi să achitaţi la data intrării în posesie a maşinii preţul stabilit în prezent, fiind astfel protejat de riscul creşterii preţului şi având siguranţa onorării întocmai a comenzii;

2. băncile oferă clienţilor care derulează operaţiuni în valută posibilitatea "blocării" cursului valutar pentru un anumit interval de timp (o lună, 3, 6 luni sau chiar un an).