Control Intern

CAPITOLUL 1

ACTUALITATEA CONTROLULUI INTERN

Nu va fi niciodată suficient să repetăm următorul fapt: Controlul Intern nu este o funcţie, ci un ansamblu de dispoziţii, deci o stare; şi nu am putea vorbi niciodată de „Serviciu de Control Intern” fără la a ajunge la un contrasens. Dacă există un serviciu însărcinat să aprecieze, să judece controlul intern, ar trebui să se numească „Audit Intern”. Această particularitate a conceptului a fost afirmată de altfel pe măsură ce definiţiile i-au precizat conţinutul.

Definiţiile Controlului Intern sunt numeroase, dar in ceea ce priveşte esenţialul s-a căzut de acord. Auditorii externi, comisarii de conturi, experţii contabili au fost primii din Franţa care au dezvoltat şi au aprofundat noţiunea de Control Intern, şi aceasta pentru a atinge obiectivele specifice atribuite funcţiei lor: certificarea regularităţii, a sincerităţii şi a imaginii fidele a Conturilor şi a Rezultatelor. Aşadar, controlul intern este pentru ei un mijloc, în timp ce pentru auditorii interni este vorba despre un obiectiv. Încă din anii 1960-70, Ordinul Francez al Experţilor Contabili, Camera Comisarilor de Conturi au delimitat şi au definit această noţiune, demonstrând că implementarea dispozitivelor exhaustive şi adecvate ale Controlului Intern în domeniile financiar şi contabil permite obţinerea unor rezultate reglementare, sincere şi fidele; şi că pentru a aprecia aceste calităţi, revizorii – în sensul cel mai larg al termenului – trebuie să examineze dispozitivele în discuţie.* Studiile asupra subiectului sunt numeroase şi de calitate şi nu ar putea fi toate citate**, dar pe parcursul anilor, congreselor şi colocviilor noţiunea a fost precizată şi detaliată.

Nu a mai trebuit decât ca auditorii interni să o accepte şi să o extindă la toate funcţiile întreprinderii, subliniind originalitatea caracterelor sale în clipa în care i-a fost conferită o semnificaţie universală.

Acest scurt istoric permite să se înţeleagă că se poate pleca, fără a da înapoi, de la excelenta definiţie a Controlului Intern emisă de către Ordinul Experţilor Contabili în 1977:

„Controlul Intern reprezintă totalitatea măsurilor de securitate care contribuie la deţinerea controlului asupra întreprinderii. Are drept scop pe de o parte asigurarea protecţiei, asigurarea patrimoniului şi calitatea informaţiei, pe de altă parte aplicarea instrucţiunilor conducerii şi favorizarea îmbunătăţirii performanţelor. Se manifestă prin organizarea, metodele şi procedurile fiecărei activităţi a întreprinderii, pentru a-i menţine perenitatea.”

Această definiţie este înlocuită:

• de cea emisă de „Consultative Committee of Accountancy” *** din Marea Britanie, dată în 1978:

* Primele definiţii datează din 1948, dar atunci erau strict contabile. (cf. B. FAIN şi V. FAURE, La Révision Comptable.)

** - „Le contrôl interne”, studiu prezentat cu ocazia celui de-al 32 –lea Congres Naţional al Experţilor Contabili (1977)

- CNCC Paris, Appréciation du Contrôle Interne, Note de informare nr. 3, martie 1984

- Alain MIKOL, Principes Généraux du Contrôle Interne, RFC, ianuarie 1991.

*** Comitetul Consultativ de Contabilitate (n. tr.)

„Controlul intern cuprinde totalitatea sistemelor de control, financiare şi de altă natură, implementate de către conducere pentru a putea desfăşura afacerile întreprinderii într-o manieră ordonată şi eficace, pentru a asigura respectarea politicilor de gestiune, pentru a proteja activele şi pentru a garanta pe cât posibil exactitatea şi stadiul complet al informaţiilor înregistrate.”

● şi de cea emisă de „American Institute of Certified Public Accountants”*, din

acelaşi an 1978:

„Controlul intern este format din Planurile de organizare şi din toate metodele şi Procedurile adoptate în interiorul unei întreprinderi pentru a-i proteja activele, pentru a controla exactitatea informaţiilor furnizate de către contabilitate, pentru a creşte randamentul şi a asigura aplicarea instrucţiunilor conducerii.”

Definiţiile variază: „dispozitive”, „mijloace”, „procedee”, „sisteme”…, dar nu sunt contradictorii în esenţă. Ne putem da seama că toate precizează de comun acord că nu este vorba de o singură funcţie, ci de un „ansamblu de dispozitive implementate de către responsabilii de la toate nivelurile pentru a deţine controlul asupra funcţionării activităţilor lor”.

Vom vedea în capitolul următor că tuturor acestor definiţii li s-au adăugat altele, mai recente. Dar s-a spus deja totul, încă de la originea controlului intern, iar conceptul există şi va evolua permanent.

A – CONCEPTUL ŞI EVOLUŢIA SA

Dincolo de aceste definiţii cu caracter istoric, Controlul Intern se găseşte în centrul preocupărilor directorilor de toate apartenenţele. Această recâştigare a interesului îşi are originea într-un ansamblu de fenomene din care putem preciza două:

- Complexitatea crescândă a întreprinderilor, dispersarea centrelor de activitate au dus la creşterea şi dezvoltarea delegării competenţei, singurul mijloc care permite responsabilului să îşi exercite prerogativele de la distanţă şi în totalitate, reunind competenţele necesare printre delegaţii săi.

În acelaşi timp, s-a dovedit că această practică nu este lipsită de pericole şi au apărut o serie de scandaluri financiare dovedind clar atât o pierdere a controlului conducerii asupra colaboratorilor săi, cât şi o pierdere a controlului acţionarilor sau autorităţilor de tutelă asupra conducerii.

De unde rezultă ideea că s-a încercat definirea regulilor esenţiale care trebuie respectate pentru ca fiecare să poată spera să-şi conducă activitatea în mod rezonabil.

- Domeniul normativ nu a încetat să se extindă: legi, regulamente, constrângeri profesionale, bugetare şi sociale, limitează tot mai mult gestionarul printr-o reţea de reguli ce trebuie respectate. În consecinţă, ce se poate face pentru a fi la adăpost de orice sancţiune şi a veghea constant asupra esenţialului?

* Institutul American al Contabililor Publici Certificaţi (n. tr.)

Pentru a răspunde la aceste două întrebări şi la altele, s-au luat iniţiative, care au permis definirea cu precizie a specificului controlului intern şi stabilirea obiectivelor acestuia.