Controlul

Controlul este o măsură pentru a asigura omogenitatea conturilor, exactitatea lor şi transmiterea de rezultate fiabile.

Controlul intern reprezintă politicile adoptate de conducerea unei firme cu scopul de a asigura obiectivele manageriale privind asigurarea sistematică şi eficientă a activităţii, inclusiv protecţia activelor, prevenirea şi descoperirea erorilor şi a fraudelor, acurateţea şi realitatea instrumentării tehnice contabile, astfel încât informaţiile financiare să fie credibile.

Controlul intern

Rol

- Integritatea patrimoniului

-Limitarea operaţiunilor neeconomice şi neeficiente

- Realitatea şi exactitatea informaţiilor contabile

- Respectarea dispoziţiilor date de conducere

Sfera de cuprindere

- Controlul administrativ intern

- Controlul gestionar

- Controlul financiar preventiv

- Controlul reciproc între compartimente şi salariaţi pe baza separaţiei funcţiei

- Controlul propriu asupra lucrărilor executate

- Controlul contabil intern

- Culegere şi prelucrare adatelor

- Controlul modului de aplicare a principiilor contabile

- Controlul modului de evaluare a elementelor de activ şi pasiv

- Corelaţii contabile

- Corespondenţa conturilor

- Contabilitatea sintetică şi analitică

- Solduri iniţiale şi bilanţul de închidere

Funcţiile controlului

funcţia de evaluare – cunoaştere a rezultatelor şi stabilire a măsurilor pentru îmbunătăţirea lor,

funcţia de îndrumare – sprijin

funcţia de constrângere.

A. Funcţia de urmărire şi evaluare a rezultatelor şi stabilire a măsurilor de îmbunătăţire a activităţii controlate

Prin această funcţie se asigură cunoaşterea cantitativă şi calitativă a problemelor care fac obiectul dezvoltării economico-sociale. Este o funcţie preventivă care presupune analiza riguroasă a situaţiei existente, în vederea sesizării operative a eventualelor tendinţe de abatere de la normele prestabilite şi a prevenirii lor. Prin această funcţie se apreciază modul în care se aplică legislaţia, se stabilesc lipsurile, deficienţele, abaterile în care îşi au izvorul factorii a căror acţiune a determinat rezultatele negative. Este o funcţie de apreciere completă, reală, exactă şi concretă a activităţii controlate. Pe lângă apreciere, această funcţie implică şi sugestii, propuneri, precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor pentru îmbunătăţirea rezultatelor activităţii controlate.

B. Funcţia de îndrumare

Funcţia de îndrumare a controlului are un caracter formativ-stimulativ, de generalizare a experienţei pozitive. Prin funcţia de îndrumare, controlul ajută în mod direct cadrele din economie la ridicarea nivelului lor de pregătire, la rezolvarea în condiţii satisfăcătoare a sarcinilor ce le revin. Controlul acţionează prin toate mijloacele pentru ridicarea pe o treaptă superioară a întregii activităţii economico-sociale a unităţilor controlate.

C. Funcţia de constrângere

Prin funcţia de constrângere controlul ia măsuri faţă de cei vinovaţi, pe linie: administrativă; civilă contravenţională (amenzi, penalizări), penală, în raport cu gradul de vinovăţie al fiecăruia. Măsurile de constrângere se iau în direct de către organele de control în cadrul competenţelor prevăzute de lege, fie la propunerea acestora de către organele ierarhic superioare sau justiţie, după caz. Măsurile luate sau propuse de organele de control sunt îndreptate atât faţă de unitatea controlată cât şi faţă de persoanele fizice care au dat dovadă în activitatea lor de neglijenţă, superficialitate în gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti, au adus pagube avutului unităţii, au făcut speculă cu bunurile unităţii, au furat, au delapidat etc

Controlul documentar-contabil

Controlul documentar-contabil este procedeul de stabilire a realităţii, legalităţii şi eficienţei operaţiilor şi activităţilor economice şi financiare , prin examinarea documentelor primare şi centralizatoare a înregistrărilor în evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, a situaţiilor contabile şi a bilanţurilor.

Controlul documentar-contabil se utilizează cu caracter preventiv şi concomitent, integrat organic sistemului de organizare şi conducere a evidenţei tehnic-operative şi contabile.

Controlul documentar-contabil se exercită printr-o serie de modalităţi sau tehnici care se utilizează, selectiv sau combinat

Controlul documentar-contabil se exercită prin următoarele modalităţi şi tehnici: controlul cronologic, controlul invers cronologic, controlul sistematic sau pe probleme, controlul reciproc, controlul încrucişat, investigaţia de control, examenul critic, analiza contabilă, balanţa de control contabilă sintetică şi analitică, tehnica operaţiunilor bilanţiere, tehnici specifice de control în condiţiile sistemelor de prelucrare automată a datelor etc.

Controlul cronologic se exercită în ordinea întocmirii, înregistrării şi îndosarierii documentelor. Documentele se examinează pe fiecare zi, la rând, în ordinea în care sunt păstrate sau îndosariate, fără nici o grupare sau sistematizare prealabilă. Această modalitate de control este simplă, însă distribuie atenţia organului de control asupra unui număr mare de operaţiuni în diferite feluri,

Se exercită cu uşurinţă, dar nu dă posibilitatea să se urmărească de la început până la sfârşit o anumită problemă.

Controlul invers cronologic se exercită de la sfârşitul spre începutul perioadei de control. Se începe cu controlul celor mai recente operaţii şi documente şi se continuă de la prezent spre trecut. Această modalitate de control se foloseşte atunci când la constatarea unei abateri este nevoie să se stabilească momentul când aceasta s-a produs sau să se urmărească procesul dezvoltării operaţiilor precedente şi cele care au legătură cu abaterea. De asemenea, se utilizează atunci când se constată anumite omisiuni sau erori de înregistrare, pentru identificarea cărora este necesară cercetarea document cu document sau poziţie cu poziţie a lucrărilor întocmite anterior.