Controlul Financiar

1. INTRODUCERE ŞI ÎNSEMNĂTATEA CONTROLULUI FINANCIAR.

Datele istorice atestă că, încă din timpuri străvechi, activitatea umană a fost supusă controlului sub diferite aspecte.

Apariţia controlulului ţine de suspiciunea omenească, de o anumită predispoziţie la rău a omului faţă de semeni, de nevoia celor buni sau /şi celor avuţi (proprietari) de a-şi proteja propriile interese afectate de cei răi sau neavuţi. Către zilele noastre, şi alte scopuri au devenit tot importante: eficacitatea (de a controla ce nu merge bine spre a îmbunătăţi acest mers prin măsuri de ordin operativ, tactic sau strategic); legalitatea (verificarea respectarii normelor instituite prin legi, şi de aplicare, dacă este cazul, a unor sancţiuni); oportunitatea (evenimentele să fie adecvate împrejurărilor, situaţiilor).

Termenul de control îl datorăm expresiei “contra rolus”, care înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredinţează în acest scop unei alte persoane. În calitate de concept, controlul constă în verificarea programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficienţelor dintr-un anumit domeniu de activitate.

Apariţia statului a fost începutul avîntului activităţii de control care şi-a îmbunătăţit permanent metodele, tehnicile, scopurile şi obiectivele. El s-a impus ca o activitate umană utilă şi cerută de celelalte activităţi şi niciodată nu i-a scăzut rolul şi importanţa în societate. Perfecţionarea şi aprofundarea lui au avut urmări benefice asupra celor care l-au folosit, impunîndu-l ca o permanenţă legată de ideea de progres.

În epoca modernă controlul dobîndeşte o însemnătate deosebită, fiind exercitat în virtutea dreptului inalienabil al societăţii de a-şi apăra interesele sale generale, fundamentale. Prin intermediul controlului, societatea îşi manifestă exigenţele ei, omologînd numai acele activităţi şi practici economice sau de altă natură care sunt în concordanţă cu normele generale de comportament social, cu obiectivele şi programele sale prioritare şi numai acele rezultate care îndreptăţesc eforturile depuse.

2. DEFINIREA NOŢIUNII DE CONTROL FINANCIAR

Controlul financiar reprezintă o activitate de verificare a modului de respectare a legislaţiei financiare, cu scopul de a preveni angajarea de cheltuieli fără justificare economică şi de a asigura profit în folosirea resurselor materiale, financiare şi de muncă.

Deci, controlul financiar este un instrument financiar al politicii financiare a statului, fiind mijlocul prin care se previn faptele ilegale, se identifică deficienţele şi se stabilesc măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, precum cercetează domeniul macro şi microeconomic, privită prin prisma corectitudinii operaţiilor, dar şi a eficienţei cu care sunt gospodărite, utilizate şi cheltuite resursele materiale, financiare şi umane.

Controlul asigură cunoaşterea temeinică şi detaliată a realităţilor economico-sociale, dar nu se poate limita la atît. El trebuia să facă judecăţi de valoare sau de confirmare, interpretînd stările de lucru sau relaţiile constatate printr-o raportare continuă a acestora la obiectele de atins, normele fixate anticipat sau regulile de desfăşurare prestabilite. În felul acesta controlul face posibilă determinarea abaterilor înregistrate, stabilind semnificaţia şi implicaţiile lor, cauzele care le-au generat şi măsurile ce se impun pentru perfecţionarea activităţii viitoare.