Creșterea și Dezvoltarea Economică

Motto:: Odată ce cineva începe să se gândească la creşterea economică, îi va fi greu să se mai gândească la altceva.

Robert Lucas

Având în vedere impactul semnificativ pe care performanţele procesului de creştere îl au asupra bunăstării, este surprinzător faptul că efortul depus în acest domeniu a avut o evoluţie ciclică. Cu toate că problemele legate de creşterea economică reprezentau o preocupare majoră pentru economiştii clasici, în perioada 1870 – 1945 cercetarea în domeniu a fost influenţată substanţial de „revoluţia marginalistă” şi, prin urmare, a fost orientată predominant pe latura microeconomică, fiind direcţionată pe probleme legate de alocarea eficientă a diferitelor resurse.

În perioada post 1945 au fost trei valuri de interes legate de teoria creşterii.

Primul val s-a axat pe abordarea neo-keynesistă a lui Harrod (1939, 1948) şi Domar (1947).

La mijlocul anilor 50 dezvoltarea modelului neoclasic de creştere a lui Solow (1956) şi Swan (1956) au dus la un al doilea val de interes de mai mare amploare.

Cel de-al treilea val, iniţiat de Paul Romer şi Robert Lucas a dus la dezvoltarea teoriei creşterii endogene, care a apărut ca răspuns la deficienţele modelului neoclasic.

Problemă economică centrală: caracterizează performanţele sistemului economic (naţional, mondial)

Corelare cu alte probleme macroeconomice majore:

Echilibrul

Ciclicitatea

Dezvoltarea economică

Definiţie: Creşterea economică = evoluţia ascendentă a rezultatului macroeconomic (PIB) potenţial.

Simon Kuznets sesiza foarte bine aceste aspecte atunci când definea creşterea economică drept „creşterea capacităţii unei ţări de a furniza în măsură crescândă diferite bunuri economice, capacitate bazată pe tehnologii de vârf şi pe adaptări instituţionale şi ideologice”,

Factori:

- Resursele naturale

- Stocul de capital

- Înzestrarea tehnologică

- Resursele umane

În literatura de specialitate se consideră că există patru categorii de factori fundamentali:

• hazardul;

• cadrul geografic;

• cultura;

• cadrul instituţional.

Prin hazard se înţelege setul de cauze fundamentale care explică traiectoriile divergente ale performanţelor economice între ţări care, altfel, sunt identice, fie pentru că o mică incertitudine sau eterogenitate între ele a dus la alegeri diferite cu consecinţe multiple, fie datorită diferitelor selecţii dintre echilibre multiple. Prin echilibre multiple se înţeleg diferite configuraţii ale echilibrului posibile pentru aceeaşi stare a mediului economic.