Cultura afacerilor - note de curs - partea 2

CAP 8. Cultura de afaceri – instrument al managementului modern al întreprinderii

Între conceptele manageriale si cultura firmelor exista o strânsa legatura, cultura organizationala reprezentând atât o importanta premisa, cât si un instrument pentru asigurarea unei conduceri eficiente a respectivelor firme.

Cultura manageriala nu se identifica cu managementul. Serveste însa esential cresterii eficientei sale. Managementul ca arta de a face lucrurile prin intermediul oamenilor, poate profita de achizitiile stiintifice ale culturii organizationale în cunoasterea, explicarea, predictia, schimbarea si controlul comportamentului oamenilor în munca.

Trebuie remarcat faptul ca, în prezent, pentru o succesiune în timp util si cu efecte preliminate, procesul de management modern consuma o mare cantitate de informatie, formata din date despre evolutiile reale si posibile ale afacerilor si ale mediului. Considerata ca resursa strategica, informatia este esentiala în procesul de management modern. Mai mult decât atât, este cunoscut faptul ca, informatia genereaza putere prin posibilitatile ce le deschide pentru exercitarea controlului asupra fenomenelor si proceselor sociale si asupra oamenilor, în calitatea lor de agenti economici.

De asemenea, în vederea identificarii elementelor de impact pe care cultura organizationala le presupune asupra managementului afacerii, este necesara cunoasterea obiectului de studiu al managementului. Obiectul condus îl reprezinta întreaga afacere sau compartimente ale acesteia. Altfel spus, managementul firmei urmareste studiul relatiilor de conducere care iau nastere în procesul de conducere, pentru a descoperi cele mai adecvate metode si tehnici care sa fie aplicate în activitatea practica de management.

În genere, relatiile de conducere, de management sau organizatorice sunt relatii interumane, iar pentru eficientizarea acestora sunt necesare, dar nu si suficiente, urmatoarele:

- cunoasterea personalitatii angajatilor, a motivatiilor reale care le determina actiunile si activitatile performante sau nu;

- cunoasterea climatului din cadrul firmelor comerciale;

- cunoasterea motivelor pentru care angajatii se conformeaza normelor si regulilor din cadrul respectivelor firme.

La fel de importanta, pentru identificarea influentelor exercitate de cultura unei firme asupra procesului de management, este si abordarea sistemica a firmei comerciale concretizata în teoria scolii sistemice a managementului. Ceea ce sta la baza preocuparilor reprezentantilor acestei scolii (C. Barnard, H. A. Simon, A. Etzoni, R. Johnson, P. Drucker), este conceptia sistemica asupra firmei, aflata în strânsa legatura cu mediul în care functioneaza, relatie care influenteaza ansamblul activitatilor desfasurate în cadrul firmei, inclusiv managementul.

În încheiere, trebuie specificat faptul ca, impactul culturii firmelor asupra procesului de management nu este întotdeauna acelasi. Influentele exercitate de catre cultura firmelor în ansamblul procesului de management, depind, pe de o parte, de cadrul contextual în care firmele îsi desfasoara activitatea, iar pe de alta parte, de tipul de cultura organizationala. Ca urmare, o serie de metode si tehnici de management îsi dovedesc eficacitatea în cadrul unor firme, în anumite momente ale evolutiilor lor si ineficacitatea în cadrul altor firme, fie în aceleasi momente, fie în momente diferite.

8.1. Cultura organizatiei – premisa si instrument pentru conducerea eficienta a afacerilor

În prezent, complexitatea fara precedent a spatiului economico – social aduce noi argumente pentru o abordare interdisciplinara a managementului; o stiinta în care dimensiunea umana, desi foarte importanta, nu poate fi corect evaluata fara cunostintele conceptuale si metodologice ale psihologiei, antropologiei si sociologiei.

Ca raport social, conducerea operationalizeaza practic interese si aspiratii umane care nu se pot împlini decât în orizontul unor activitati complementare. Dar conducerea firmelor comerciale nu este exclusiv o conducere sociala, ci, în realitate, ca fenomen, acopera o arie foarte larga, fiind o functie atât a sistemelor biologice, sociale, cât si a celor tehnice.

În domeniul tehnic, conducerea defineste executarea unor instructiuni, pe baza diferitelor programe privind îndeplinirea unor operatii definite calitativ.

În sistem social, continutul conducerii îl constituie dirijarea si controlul evolutiei structurilor organizatorice în vederea realizarii unei sarcini concret determinate. Specificul sau îl constituie proiectarea si coordonarea functionala a unor efecte pe termen lung.

De la primele cercetari asupra conducerii si pâna în prezent au fost utilizate mai multe abordari: din perspectiva psihologica s-a urmarit definirea caracteristicilor personale ale conducatorilor; din perspectiva manageriala s-a urmarit descrierea actului de decizie, iar din perspectiva psihosociologica s-a urmarit dinamica grupurilor.

Din punct de vedere sociologic, complexul fenomen generat de procesul de management comporta urmatoarele doua categorii de premise în unitatea lor, premise obiective si premise subiective.

Premisele obiective includ:

- structurile organizationale existente pe care le au la dispozitie factorii decidenti, pentru a-si valorifica propriile deprinderi operationale;

- configuratia resurselor fizice, materiale si umane prezente în modelele de actiune deja acreditate si acceptate în mentalul colectiv al grupurilor primare de sarcina respective;

- capacitatea de reactie a sistemului social global fata de disfunctionalitatile posibile, induse de elemente perturbatoare interne si externe;

- valorile dominante care joaca, la momentul respectiv, rolul de instrument si etalon pentru orientarea preferentiala a factorilor de conducere spre obiectivele sociale propuse;

- stadiul de evolutie semantica si de acceptare stiintifica a categoriilor si conceptelor care definesc variabilele procesului de conducere.

Premisele subiective definesc totalitatea optiunilor valorice ale celor ce decid, cât si nivelul de profesionalism al celor ocupati în sferele executiei. Premisele subiective includ:

- capacitatea de orientare a cadrelor de conducere în raport cu factorii care asigura mentinerea sub control a dinamicii sociale, aceasta întrucât deciziile luate, se transforma în realitati noi, constituindu-se în conditii viitoare ale muncii de conducere;

- cultura manageriala si experienta practica a conducatorilor în corelarea parametrilor de functionare a firmelor comerciale pe care le conduc, cu exigentele si solicitarile determinate de conjuncturile externe, zonale si chiar internationale;

- capacitatea de a proiecta, declansa si tine sub control experimente sociale, compatibile cu obiectivele fundamentale ale structurilor firmelor comerciale în raport cu care acumuleaza prerogative decizionale;

- crearea conditiilor favorabile pentru modificari în cadrul firmelor comerciale în sensul proiectarii de noi configuratii ale distribuirii sarcinilor de decizie si executie, cu scopul inovarii decizionale, în conformitate cu nivelul de dezvoltare a fiecarei etape a evolutiei acestora;