Curs de Fiscalitate

Tema 1. Continutul social-economic al impozitelor

1. Aparitia si evolutia impozitelor

2. Continutul social – economic al impozitelor

3. Functiile impozitelor

1. Aparitia si evolutia impozitului

Impozitele sunt un element necesar în relatiile economice ale societatii chiar din momentul aparitiei statului. Evolutia si modificarea formelor statului neaparat sunt urmate de modificari ale sistemului fiscal. În prezent, într-o societate civilizata impozitele constituie pentru stat sursa principala de venituri. În afara de aceasta functie pur-financiara, mecanismul fiscal se aplica de catre stat pentru a influenta procesul de productie, dinamica si structura acestuia, procesul tehnico-stiintific.

Teoria economica a fiscalitatii plaseaza în centrul preocuparilor, studiul efectelor impozitului atît la nivelul microeconomic, cît si macroeconomic. În acest sens, conceptul de baza este influenta fiscala: adica cine suporta în final povara impozitului si ce efect are aceasta în întreaga economie.

În domeniul fiscal sunt cunoscute mai multe notiuni care se refera la unul si acelasi obiect si anume asezarea, urmarirea si perceperea impozitelor, taxelor si altor venituri în favoarea statului.

Un sistem fiscal poate fi definit ca totalitatea impozitelor instituite într-un stat care-i procura acestuia o buna parte din veniturile bugetare.

O alta definitie al sistemului fiscal este elaborata de L.Mehl si P. Beltrame, considerînd sistemul fiscal ca totalitatea impozitelor în care componentele sunt în legatura dinamica între ele ca si sistemul economic si aparatul socio-politic.

Sistemul fiscal este expresia vointei politice a unei societati organizate pe un anumit teritoriu, care dispune de o independenta satisfacatoare pentru a-si asigura, prin intermediul organelor reprezentative, „proiectarea” si „dotarea” cu o serie de reguli juridice, si în special, fiscale.

Aparitia si evolutia sistemelor fiscale sunt legate în mod inseparabil de procesul de satisfacere a nevoilor umane si de existenta organizarii sociale a umanitatii.

Fiecare stat, din antichitate si pîna astazi, si-a format propriul sau sistem fiscal, mai mult sau mai putin perfectionat.

Sistemele fiscale contemporane constituie un produs al istoriei civilizatiei umane, evolutia acestora oglindind evolutia structurilor social-economice, a curentelor ideologice si politice, a cercetarii stiintifice din ultimele câteva secole.

În evolutia sistemelor fiscale putem delimita câteva etape, cunoasterea carora ne va permite întelegerea prezentului, ocolirea greselilor trecutului si conturarea viitorului.

Etapa veche a evolutiei sistemelor fiscale se termina la începutul sec XVI, caracterizându-se prin structurile fiscale specifice civilizatiei agricole si cuprinde o perioada mai‚ îndelungata de timp în care relatiile fiscale evolueaza deosebit de lent, fapt ce se datoreaza evolutiei lente a structurilor politice si economice a diferitor unitati administrative, care erau instabile si se modificau permanent.

În aceasta etapa mijlocul de productie si forma de baza a averii o constituia pamântul, activitatile economice aveau un caracter artizanal, iar în raporturile de schimb se utilizau etaloanele monetare paralele.

Fiecare unitate administrativ-teritoriala, precum si provinciile si colectivitatile locale care o formau, impuneau taxe fiscale si reguli de percepere proprii. Cuantumul acestor taxe sub forma obligatiilor în natura sau în bani, oscila în permanenta, nefiind cunoscut de catre populatie în prealabil. Aparitia Moldovei si Munteniei ca state a determinat cresterea obligatiilor fiscale, care îmbracau forma taxelor vamale, încasate în moneda timpului respectiv, fiind cel dintîi mijloc de a acumula bani pentru voievozi.

Caracteristic societatilor umane europene pâna în sec.XVI a fost determinarea nuvelului prelevarilor fiscale corespunzatoare necesitatilor structurilor existente, care la rândul sau erau influentate de totalitatea veniturilor obtinute în urma cuceririlor si colonizarilor, de cheltuielile cauzate de acestea si de atitudinea claselor dominante. Structurile fiscale nou-formate în aceasta perioada se caracterizau prin aceea ca:

1. obligatiile fiscale se stabileau si se repartizau arbitrar, fiind diferite în functie de nivelul fiecarei unitati administrative;

2. lipsea regularitatea încasarii impozitelor;

3. existau inegalitati sociale;

Etapa liberala în evolutia sistemelor fiscale începe cu sfârsitul secolului XVI pâna în a doua jumatate a secolului XIX (a. 1870) – pe parcursul careia se produc transformari economice si miscari sociale considerabile.

Structurile fiscale existente încep sa reflecte aparitia proprietatii si productiei de tip capitalist, ce determina aparitia unor noi clase sociale: muncitori agricoli, muncitori industriali, burghezia în formare. Tot în aceasta perioada au loc schimbari în modul de distribuire a veniturilor în societate. În rândurile claselor sociale în formare apar critici fata de privilegiile fiscale de care beneficia nobilimea.

Ca urmare a dezvoltarii economice si respectiv, al sistemelor fiscale, în tarile Europei Occidentale în sec. XVII si XVIII apar o serie de scrieri fiscale care studiau impozitele din mai multe puncte de vedere si anume: al legalitatii, al legitimitatii si influentei sociale (în Franta, Quesnay, Montesquie si Rousseau), exprimîndu-si dezaprobarea impozitelor mari sau sperînd ca impozitele sunt temporare.

Ca o concluzie pentru etapa analizata trebuie sa mentionam ca sistemul fiscal a fost o consecinta a organizarii sociale din acele timpuri, inegalitatile sociale ale carei s-au manifestat si în planul inegalitatilor fiscale (boerii nu plateau bir), de asemenea, si proprietatea funciara care era o sursa importanta a veniturilor tarii a fost scutita de orice impozit în aceasta perioada.