Curs Economie

INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢA ECONOMIEI

Obiectivele capitolului:

- Cunoaşterea principalelor reprezentări ale ideilor economice de-a lungul timpului şi

contribuţia acestora la dezvoltarea ştiinţei economiei şi a practicii economice

- Înţelegerea obiectului şi necesităţii studiului economiei

- Evidenţierea metodelor de cercetare şi de expunere a rezultatelor cercetării

Cuvinte cheie: apariţia şi dezvoltarea conceptelor, noţiunilor economice, şcoli de gândire

economică, doctrine economice, definirea economiei ca ştiinţă, delimitarea metodologiei

specifice

1.1. Reprezentări ale ideilor economice de-a lungul timpului

Încă din primele momente ale existenţei sale, omul s-a preocupat de problemele

economice. Primele reprezentări cunoscute ale ideilor economice, în legătură cu comerţul,

preţurile, statul, etc. au fost în Orientul antic, China, India, Egipt, Babilon.

Momentul de vârf al începuturilor gândirii economice l-a constituit Grecia antică cu

reprezentanţii ei principali – Xenofon, Platon şi Aristotel.

Xenofon (427-355 î.Ch.) a contribuit la dezvoltarea gândirii economice prin lucrările:

“Economicul” şi “Despre venituri”, în care a remarcat rolul agriculturii, meşteşugurilor şi

comerţului în viaţa comunităţilor umane; a iniţiat idei privind definirea ştiinţei economice,

definirea economică a bunurilor, a analizat munca, diviziunea socială a muncii şi importanţa

ei asupra calităţii produselor, comerţul; a sesizat două funcţii ale banilor: de echivalent de

circulaţie şi de tezaurizare.

Platon (427-347 î.Ch.) a scris lucrările de factură economică “Statul (Republica)” şi

“Legile”, în care şi-a expus ideile politice, sociale şi economice într-o manieră filosofică. S-a

preocupat de analiza conceptelor de proprietate, diviziune socială a muncii; a evidenţiat

antagonismul dintre economia naturală şi economia de schimb, funcţiilor banilor, sesizând

diferenţele dintre banii cu valoare intrinsecă şi banii semne de valoare, dintre moneda cu

circulaţie internă şi moneda cu circulaţie externă.

Aristotel (384-322 î.Ch.) a fost un om de ştiinţă şi filosof antic remarcabil, cea mai

prestigioasă reprezentare a ideilor economice specifice timpului său. Scrierile sale

fundamentale în acest domeniu au fost: “Politica” şi “Etica nicomachică”. A pus în valoare,

corect, delimitarea între economia domestică, întemeiată pe necesitate, agonisire naturală

(concretizată în bogăţii sub formă de valori de întrebuinţare) şi hrematistică, întemeiată pe

schimb, “urmărind acumularea infinită a bogăţiei sub formă de bani” (concretizată în bogăţii

sub formă de bani); a iniţiat şi dezvoltat idei privind natura schimbului, comerţului şi banilor.

5

Ideea că banii sunt produsul schimbului de mărfuri îi aparţine; a legat apariţia monedei de cea

a comerţului; a evidenţiat rolul banilor şi a explicat două dintre funcţiile lor: de mijloc de

circulaţie şi de măsură a valorii. Aristotel a pus bazele teoriei valorii şi a observat dubla

calitate a mărfii: de valoare de întrebuinţare şi valoare de schimb; a remarcat că preţul nu este

decât o formă de manifestare a valorii de schimb.