Cuprins
INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢA ECONOMICĂ 4
1.1.Reprezentări ale ideilor economice de-a lungul timpului 4
1.2.Obiectul economiei politice 8
1.3.Metoda economiei politice 9
II.FORME DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE ALE ECONOMIEI SOCIALE 11
2.1.Sisteme economice 11
2.2.Caracteristicile sistemului economiei naturale 11
2.3.Economia de schimb – sistemul economiei de piaţă 12
2.4.Sistemul economiei de comandă 14
2.5.Economiile contemporane – economii mixte 15
III.TEORIA CONSUMATORULUI 17
3.1.Utilitatea cardinală şi echilibrul consumatorului 17
3.2.Utilitatea ordinală şi echilibrul consumatorului 19
3.3.Noua teorie a consumatorului – câteva consideraţii 23
IV.TEORIA CERERII 25
4.1.Cererea şi preţurile 25
4.2.Cererea şi venitul 27
V.TEORIA PRODUCŢIEI ŞI A COSTURILOR 30
5.1.Natura şi obiectivele întreprinderii. Eficienţa tehnică şi eficienţa economică 30
5.2.Teoria producţiei 34
5.3.Teoria costurilor 37
5.4.Teoria ofertei 42
VI.PIEŢE, CONCURENŢĂ, PREŢURI 48
6.1.Conţinut, funcţii, tipuri de pieţe 48
6.2.Concurenţa – element al economiei de piaţă 50
6.3.Preţul – teorii ale preţului, funcţiile acestuia 58
VII.TEORIA DISTRIBUŢIEI 61
7.1.Distribuţia şi piaţa factorilor de producţie 61
7.2.Piaţa muncii şi salariul 63
7.3.Resursele naturale şi renta 65
7.4.Capitalul, dobânda, profitul 67
Bibliografie 72
Extras din document
INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢA ECONOMIEI
Obiectivele capitolului:
- Cunoaşterea principalelor reprezentări ale ideilor economice de-a lungul timpului şi
contribuţia acestora la dezvoltarea ştiinţei economiei şi a practicii economice
- Înţelegerea obiectului şi necesităţii studiului economiei
- Evidenţierea metodelor de cercetare şi de expunere a rezultatelor cercetării
Cuvinte cheie: apariţia şi dezvoltarea conceptelor, noţiunilor economice, şcoli de gândire
economică, doctrine economice, definirea economiei ca ştiinţă, delimitarea metodologiei
specifice
1.1. Reprezentări ale ideilor economice de-a lungul timpului
Încă din primele momente ale existenţei sale, omul s-a preocupat de problemele
economice. Primele reprezentări cunoscute ale ideilor economice, în legătură cu comerţul,
preţurile, statul, etc. au fost în Orientul antic, China, India, Egipt, Babilon.
Momentul de vârf al începuturilor gândirii economice l-a constituit Grecia antică cu
reprezentanţii ei principali – Xenofon, Platon şi Aristotel.
Xenofon (427-355 î.Ch.) a contribuit la dezvoltarea gândirii economice prin lucrările:
“Economicul” şi “Despre venituri”, în care a remarcat rolul agriculturii, meşteşugurilor şi
comerţului în viaţa comunităţilor umane; a iniţiat idei privind definirea ştiinţei economice,
definirea economică a bunurilor, a analizat munca, diviziunea socială a muncii şi importanţa
ei asupra calităţii produselor, comerţul; a sesizat două funcţii ale banilor: de echivalent de
circulaţie şi de tezaurizare.
Platon (427-347 î.Ch.) a scris lucrările de factură economică “Statul (Republica)” şi
“Legile”, în care şi-a expus ideile politice, sociale şi economice într-o manieră filosofică. S-a
preocupat de analiza conceptelor de proprietate, diviziune socială a muncii; a evidenţiat
antagonismul dintre economia naturală şi economia de schimb, funcţiilor banilor, sesizând
diferenţele dintre banii cu valoare intrinsecă şi banii semne de valoare, dintre moneda cu
circulaţie internă şi moneda cu circulaţie externă.
Aristotel (384-322 î.Ch.) a fost un om de ştiinţă şi filosof antic remarcabil, cea mai
prestigioasă reprezentare a ideilor economice specifice timpului său. Scrierile sale
fundamentale în acest domeniu au fost: “Politica” şi “Etica nicomachică”. A pus în valoare,
corect, delimitarea între economia domestică, întemeiată pe necesitate, agonisire naturală
(concretizată în bogăţii sub formă de valori de întrebuinţare) şi hrematistică, întemeiată pe
schimb, “urmărind acumularea infinită a bogăţiei sub formă de bani” (concretizată în bogăţii
sub formă de bani); a iniţiat şi dezvoltat idei privind natura schimbului, comerţului şi banilor.
5
Ideea că banii sunt produsul schimbului de mărfuri îi aparţine; a legat apariţia monedei de cea
a comerţului; a evidenţiat rolul banilor şi a explicat două dintre funcţiile lor: de mijloc de
circulaţie şi de măsură a valorii. Aristotel a pus bazele teoriei valorii şi a observat dubla
calitate a mărfii: de valoare de întrebuinţare şi valoare de schimb; a remarcat că preţul nu este
decât o formă de manifestare a valorii de schimb.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Curs Economie.pdf