Extras din document

In al doilea razboi mondial au fost implicate 61 de state, avand o populatie totala de 1,7 miliarde locuitori. Cele mai mari pierderi militare si civile au fost suferite de U.R.S.S., urmata de Germania, China, Polonia, Japonia si Iugoslavia.

Franta a avut pierderi imense, fiind afectate in special transporturile, instalatiile industriale, suprafetele agricole, in mod deosebit in partea de nord a tarii. Pierderile suferite au fost deosebit de importante, iar refacerea economiei a fost incetinita valoarea ridicata a deficitului bugetar, care a constituit unul dintre factorii principali ai agravarii inflatiei in perioada imediat urmatoare.

In Marea Britanie au fost afectate in special flota comerciala, fondul de locuinte si piata financiara. In schimb, forta de munca activa si potentialul industrial depaseau nivelul antebelic. Moneda nationala s-a depreciat semnificativ, s-au redus rezervele statului, ceea ce a condus la cresterea considerabila a datoriei externe si a inflatiei.

In Germania cele mai mari pierderi s-au inregistrat in domeniul infrastructurii si in cel edilitar. Capacitatile de productie din industrie s-au mentinut, totusi, la 70% din nivelul anterior.

Japonia a fost afectata in domeniul industriei siderurgice, textile si al cailor de transport.

S.U.A. nu au avut pierderi materiale pe teritoriul propriu, iar la sfarsitul razboiului aveau o situatie economica foarte buna, fiind intr-o perioada de avant economic. Fata de anul 1940, in anul 1945 productia si venitul national s-au dublat, a crescut semnificativ puterea financiara, moneda nationala nu s-a depreciat, bugetul de stat a fost echilibrat. La sfarsitul razboiului, S.U.A. detineau 2/3 din rezervele mondiale de aur, devenind cea mai importanta putere economica si politica la nivel mondial.

Incheierea celui de-al doilea razboi mondial in septembrie 1945 a insemnat o noua ordine economica si politica mondiala. Perioada imediat urmatoare a fost marcata de eforturile pentru trecerea la "economia de pace", pentru refacerea economiilor nationale, ceea ce a impus amplificarea relatiilor economice dintre tari in scopul accelerarii dezvoltarii economico-sociale.

S-a constatat o tendinta de accentuare a preocuparilor pentru crearea unor institutii si organizatii internationale, care sa urmareasca indeplinirea acestor deziderate.

CELE MAI IMPORTANTE ORGANIZATII SI INSTITUTII INTERNATIONALE

Una dintre principalele preocupari s-a referit la relatiile monetare si finantele internationale. In iulie 1944, 45 de state au participat la Conferinta Monetara si Financiara Internationala de la Bretton Woods, unde s-a decis crearea sistemului monetar international bazat pe etalonul aur-devize, dolarul fiind principala moneda de rezerva, chiar daca nu mai era convertibil in aur decat in afara teritoriului S.U.A. De asemenea, s-a hotarat crearea FMI, BIRD si Bancii Mondiale.

In 1945 este adoptata Carta O.N.U. la Conferinta de la San Francisco. S-a stabilit ca O.N.U. sa conlucreze cu diferite organizatii specializate si anume, carora le-a incredintat rezolvarea unor probleme economice specifice: FMI pe probleme monetare, BIRD pentru reconstructia si dezvoltarea tarilor afectate de razboi si apoi sprijinirea tarilor subdezvoltate, FAO pentru agricultura si alimentatie, UNESCO pentru problemele legate de munca etc.

Au fost initiate o serie de negocieri pentru refacerea comertului international, fiind vizate reducerea sau chiar inlaturarea taxelor vamale si a altor restrictii. Un prim acord de acest tip a fost GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert).

La nivel regional, au crescut preocuparile pentru integrarea economica interstatala.