Curs Macroeconomie

Imagine preview
(8/10 din 3 voturi)

Acest curs prezinta Curs Macroeconomie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 115 de pagini .

Profesor: Prof Drr. Ileana Tache

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Economie

Cuprins

INTRODUCERE
Unitatea de învăţare 1: MĂSURAREA ACTIVITĂŢII ECONOMICE. INDICATORII MACROECONOMICI AGREGAŢI
1.1 Produsul naţional brut
1.2 Indicele preţului consumatorului
1.3 Rata şomajului
Unitatea de învăţare 2: CONSUMUL, INVESTIŢIILE ŞI CHELTUIELILE GUVERNAMENTALE
2.1 Investiţiile
2.2 Cheltuielile guvernamentale
2.3 Echilibrul şi rata dobânzii
2.4 Modificări ale economiilor: efectele politicii fiscale
2.5 Modificări ale cererii de investiţii
Unitatea de învăţare 3: CREŞTEREA ECONOMICĂ. MODELUL SOLOW
3.1 Oferta şi cererea de bunuri în modelul Solow
3.2 înzestrarea eu capital in echilibru stabil
3.3 Regula de aur a înzestrării economiei cu capital
Unitatea de învăţare 4: ŞOMAJUL
4.1 Rata naturală a şomajului
4.2 Şomajul fricfional
4.3 Rigiditatea salariilor reale şi şomajul de aşteptare
Unitatea de învăţare 5: BANII
5.1 Funcţiile banilor
5.2 Teoria cantitativă a banilor
5.3 Funcţia cererii de bani
Unitatea de învăţare 6: INFLAŢIA
6.1 Cauzele inflaţiei
6.2 Tipuri de inflaţie şi impactul acestora asupra creşterii economice
6.3 Banii, preţurile şi inflaţia
6.4 Seniorajul (venitul din tipărirea de bani)
6.5 Inflaţia şi ratele dobânzii
6.6 Rata dobânzii nominală şi cererea de bani
6.7 Stoparea unei hiperinflaţii
Unitatea de învăţare 7: MODELUL CERERE GLOBALĂ - OFERTĂ GLOBALĂ
7.1 Termenul scurt şi termenul lung în economie
7.2 Cererea globală
7.3 Oferta globală
7.4 Efectele unei scăderi a cererii globale
Unitatea de învăţare 8: MODELUL IS-LM
8.1 Prezentare generală
8.2 Piaţa bunurilor şi curba iS
8.3 Piaţa monetară şi curba LM
8.4 Echilibrul pe termen scurt
Unitatea de învăţare 9: ECONOMIA DESCHISĂ. SCHIMBURILE ECONOMICE EXTERNE
9.1 Balanţa comercială şi balanţa de plăţi
9.2 Sistemul conturilor naţionale într-o economie deschisă
9.3 Cursurile de schimb

Extras din document

Introducere

Economiştii s-au preocupat destul de târziu de probleme precum fluctuaţiile ciclice ale activităţii, şomaj, inflaţie sau modificările produsului naţional brut. O lungă perioadă de timp s-a crezut că funcţionarea adecvată a pieţelor va aduce cel mai bun rezultat posibil şi că nu avea nici un sens studierea comportamentului global al acestora. Acest principiu a fost numit laissez -faire. Şcoala opusă de gândire - intervenţionismul - nu a fost nici ea preocupată de evoluţia globală a economiei. Aceasta cerea sprijinirea de către guvern a diferitelor pieţe şi ramuri industriale, inclusiv prin subvenţii şi protecţie faţă de concurenţa străină.

Desigur, existenţa ciclurilor de afaceri era recunoscută. În fapt, fuseseră identificate fluctuaţii ale activităţii economice, de la ciclurile scurte cu o durată de 1-2 ani până la ciclurile Kondratieff de aproximativ o jumătate de secol. Asemenea cicluri erau considerate ca reprezentând rezultatele cumulative ale dereglărilor legate de valuri ale descoperirilor, recolte excepţionale sau foarte proaste, anticipări eronate ale firmelor privind bunurile solicitate de consumatori sau chiar de gusturile mereu schimbătoare ale consumatorilor interni sau externi.

Inflaţia era privită ca o consecinţă a creşterii rapide a masei monetare, datorată mai întâi descoperirilor de aur şi apoi creării în exces a banilor de hârtie de către băncile centrale.

Multe din ideile centrale ale acestui tip de gândire economică rămân valabile şi în zilele noastre. Dar Marea Depresiune a anilor 1930, care a adus milioane de oameni în şomaj şi mizerie, a fost mult prea severă pentru a fi atribuită pur şi simplu unor factori întâmplători. Reflectând asupra acesteia, economistul britanic John Maynard Keynes a publicat în anul 1936 The General Theory of Employment Interest and Money, lucrare care a lansat studiulmacroeconomiei. Keynes a evidenţiat rolul cererii globale în fluctuaţiile macroeconomice. Continuatorii ideilor sale au convins mai târziu pe politicieni să se angajeze în managementul cererii globale în încercarea de atenuare a fluctuaţiilor, în principal pentru evitarea recesiunilor prelungite.

O evaluare a succesului politicilor de management al cererii indică faptul că au existat atât avantaje, cât şi dezavantaje ale aplicării acestora. După cel de al doilea război mondial, amplitudinea ciclului de afaceri pare să se fi diminuat considerabil. Aşa cum generaţiile anterioare au trăit cu ideea că o perioadă favorabilă de creştere avea să fie inevitabil urmată de o perioadă de declin, astăzi trăim cu temerea accentuată a unor căderi ale creşterii economice.

O altă schimbare notabilă în comportamentul economiei postbelice se referă la nivelul general al preţurilor sau la costul bunurilor în termeni băneşti. Până la cel de al doilea război mondial, preţurile înregistrau atât creşteri, cât şi scăderi. Cu excepţia perioadelor de război, nivelul preţurilor era aproape neschimbat. De-a lungul unor perioade mari, să zicem 20 sau 50 de ani, costul vieţii - o măsură a nivelului mediu al preţurilor - era constant în esenţă. Astăzi lumea este diferită. O interpretare a erei postbelice, altfel destul de controversată, este că ştiinţa macroeconomică a dus la rate mai stabile ale creşterii cu preţul inflaţiei.

Obiective

Macroeconomia este ştiinţa care încearcă să explice funcţionarea economiei în întregul său. Ea se ocupă cu colectarea de date privind veniturile, preţurile, şomajul şi multe alte variabile economice din diferite perioade de timp. Pe baza acestora se încearcă formularea unor teorii generale care ajută la explicarea evoluţiilor economice.

Spre deosebire de specialiştii din ştiinţele naturii, macroeconomiştii nu pot realiza experimente controlate - acestea ar fi mult prea costisitoare în domeniul economic. Dar ei observă că economiile naţionale diferă una de cealaltă şi că se modifică în timp. Aceste observaţii furnizează atât o motivaţie pentru dezvoltarea teoriilor macroeconomice, cât şi datele necesare pentru testarea acestora.

Evenimentele macroeconomice, cum ar fi: creşterea venitului disponibil, procentul de inflaţie sau evoluţia pieţei capitalului, influenţează viaţa noastră a tuturor. De exemplu, oamenii de afaceri care previzionează cererea pentru produsele lor, trebuie să anticipeze procentul de creştere a veniturilor consumatorilor. Pensionarii, care trăiesc din venituri fixe, simt interesaţi de creşterea preţurilor. Şomerii în căutare de slujbe speră într-un boom al economiei ce va determina firmele să facă angajări. Cu toţii suntem afectaţi de starea economiei.

Chestiunile macroeconomice joacă un rol central în dezbaterile politice, iar popularitatea preşedintelui în exerciţiu creşte în perioadele de avânt economic şi scade în timpul recesiunilor. Votanţii se arată foarte sensibili la derularea evenimentelor macroeconomice, iar politicienii sunt în egală măsură conştienţi de importanţa politicilor macroeconomice. Nu în ultimul rând, chestiunile macroeconomice joacă un rol central în relaţiile internaţionale.

Macroeconomia este, fără doar şi poate, o ştiinţă tânără şi imperfectă, întrucât capacitatea ei de a anticipa cursul viitor al evenimentelor economice este destul de limitată. Ea poate însă furniza o mulţime de explicaţii privind modul de funcţionare a economiei. Iar scopul studierii macroeconomiei nu este numai acela de a explica evenimentele economice, dar şi de a îmbunătăţi politica economică. Instrumentele fiscale şi monetare ale guvernului pot influenţa foarte puternic economia - atât în bine cât şi în rău - iar ştiinţa macroeconomică ajută factorii de decizie să evalueze politicile alternative.

Cerinţe preliminare: cunoştinţe de microeconomie

Fundamentele microeconomice ale macroeconomiei

Microeconomia examinează activităţile agenţilor individuali din economie. Ea studiază modul în care gospodăriile şi firmele iau decizii şi cum interacţionează acestea pe piaţă. Principiul central al microeconomiei constă în faptul că gospodăriile şi firmele "optimizează", adică încearcă să obţină cel mai mult posibil, date fiind obiectivele lor şi constrângerile cu care se confruntă. în modelele microeconomice, indivizii şi gospodăriile încearcă să-şi maximizeze utilitatea, iar firmele iau acele decizii de producţie care le maximizează profitul.

Având în vedere că evenimentele studiate de macroeconomie provin din interacţiunea mai multor gospodării şi firme, macroeconomia şi microeconomia sunt foarte strâns legate. Când studiem economia ca întreg, trebuie să luăm în considerare deciziile agenţilor economici individuali. De exemplu, pentru înţelegerea determinanţilor consumului global, trebuie să ne gândim la modul în care o familie decide cât să cheltuiască în prezent şi cât să economisească pentru viitor; pentru a înţelege factorii determinanţi ai investiţiilor globale, trebuie să ne gândim la o firmă care hotărăşte să construiască o nouă fabrică.

Întrucât variabilele agregate reprezintă suma variabilelor ce descriu mai multe decizii individuale, macroeconomia este inevitabil bazată pe microeconomie.

Mijloace de lucru: modele şi lucrul cu graficele

Modelele folosite în macroeconomie

Macroeconomia formulează foarte multe probleme diferite. De exemplu, examinează influenţa politicii fiscale asupra economisirii naţionale, impactul ajutorului de şomaj asupra ratei şomajului şi rolul politicii monetare în menţinerea unor preţuri stabile. Macroeconomia ca ştiinţă este la fel de diversă pe cât este economia însăşi.

Ţinând cont de faptul că nu este posibil ca un singur model să răspundă la toate întrebările, macroeconomiştii utilizează mai multe modele. Trebuie reţinut că nu există un singur model "corect", ci există mai multe modele - fiecare din acestea fiind util pentru un scop diferit.

De aceea, se folosesc mai multe modele care ridică probleme diverse şi pornesc de la diferite ipoteze. Un model este bun dacă porneşte de la ipoteze bine fundamentate, iar o ipoteză utilă pentru anumite scopuri poate fi derutantă pentru altele. Atunci când utilizăm un model pentru a prezenta o problemă, trebuie să avem întotdeauna în vedere ipotezele de lucru şi adecvarea acestora la problema studiată.

Una dintre ipotezele cruciale ale modelelor macroeconomice vizează ajustarea salariilor şi a preţurilor. Una dintre neînţelegerile majore dintre economişti priveşte această problemă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Curs Macroeconomie.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE