Curs SIAD

Capitolul I

Sistemul informaţional informatic

componentă a managementului organizaţiilor

Sistemul reprezintă un ansamblu de elemente de interacţiune capabile să funcţioneze în cadrul căruia se desfăşoară procesul de conducere. Teoria sistemelor ne permite să distingem un sistem de altul, să studiem ordinea, organizarea şi complexitatea acestuia.

Clasificarea sistemelor după mediul în care funcţionează:

a) sisteme închise sau izolate, neconectate la mediul în care funcţionează şi nu se cunoaşte o dependenţă între intrări la un moment dat în raport cu ieşirile anterioare.

b) sisteme deschise = conectate la mediul în care activează, relaţia de feedback fiind o condiţie esenţială pentru funcţionarea lor normală.

În economie în general se operează cu sisteme socio-economice deschise, datorită implicaţiilor majore ale acestora în rezolvarea situaţiilor complexe.

Sistemul are drept componente subsistemele. Împărţirea în subsisteme depinde de scopul urmărit.

Ex: Firma este un sistem care poate fi împărţit:

- din punct de vedere structural în subsistemele: tehnologic, organizatoric şi informaţional

- din punct de vedere funcţional în subsistemele: de producţie, de cercetare-dezvoltare, financiar-contabil şi de personal.

Sistemul economic implică 3 subsisteme:

-subsistemul de conducere

-subsistemul de execuţie

-subsistemul informaţional

Acesta din urmă cuprinde toate informaţiile şi circuitele informaţionale dar şi toate mijloacele de conducere şi decizie.

Sistemul informaţional este instrumentul prin care conducerea îşi exercita funcţiunile asupra sistemului condus.

1.1 Activităţile şi componentele sistemelor informaţionale

Activităţile sistemelor informaţionale cuprind:

- culegerea şi înregistrarea datelor primare;

- verificarea, transmiterea şi stocarea datelor;

- prelucrarea datelor în concordanţă cu cerinţele conducerii;

- selectarea informaţiilor necesare conducerii.

Componentele sistemului informaţional

1. datele: trebuie privite ca un ansamblu de informaţii prelucrate;

2. informaţiile: elemente care aduc un plus de cunoaştere receptorului;

3. circuitele informaţionale: legătura exista intre verigile organizatorice;

4. fluxurile informaţionale: toate informaţiile care parcurg circuitele informaţionale existente. Fluxurile pot fi ascendente, orizontale, oblice (apar între subdiviziunile organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite dar nu subordonate).

5. procedurile informaţionale: metode şi tehnici de prezentare a informaţiilor primare prin asigurarea unor interfeţe;

6. mijloacele de tratare a informaţiilor: ansamblul elementelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) care asigura prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale.

Perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor au determinat un salt calitativ al sistemului informaţional.

1.2 Deficientele sistemului informaţional

1. Deficiente generale caracteristice tuturor sistemelor informaţionale:

- filtrajul: presupune schimbarea intenţionata a conţinutului unor informaţii;

- distorsiunea: modificarea neintenţionată în timpul parcurgerii circuitelor informaţionale;

- redundanţa: înregistrarea repetată a aceloraşi informaţii sau a datelor cu un conţinut asemănător (excepţie: fişierele arhivă care provoacă redundanţă în mod obiectiv);

- supraîncărcarea canalelor de informaţii.

2. Deficiente legate de particularităţile activităţilor economice. De menţionat modul ”defectuos ” de codificare a informaţiilor cu impact asupra calităţii prelucrării informaţiilor.

Eterogenitatea activităţii economice a impus o particularizare a aplicaţiilor informatice la nivelul fiecărei organizaţii. Automatizarea procesului informaţional a dus la apariţia conceptului de sistem informatic.

Prin sistem informatic vom înţelege uin ansamblu structurat şi corelat de reguli, proceduri şi instrumente folosit în scopul automatizării informaţiilor necesare conducerii.

Sistemul informaţional cuprinde şi sistemul informatic; cele doua noţiuni nu sunt echivalente.

In etapa actuala sistemele informatice devin capabile să modeleze astfel încât ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmit utilizatorului de informaţii.