Cursuri Microeconomie și Macroeconomie

1.1. Nevoile umane si resursele economice

1.Nevoile reprezinta dorinte, preferinte, asteptari ale oamenilor de a avea, de a fi, de a stii si de a crede, respectiv de a-si insusi bunuri, necesare satisfacerii trebuintelor ca fiinte naturale si membri ai societatii, fara de care existenta noastra nu ar fi posibila, in conditii de loc si timp.

2. Caracteristicile nevoilor:

-Sunt dinamice si nelimitate (ca numar), dar pot fi limitate in capacitate;

-Sunt conditionate subiectiv (individ) si obiectiv (societate);

-Sunt complementare (masina-benzina);

-Sunt substituibile (unt-margarina);

-Sunt regenerabile;

-Se succed continu si neintrerupt, fiind de o mare complexitate si importanta pentru existenta si progresul omului, societatii si pentru mediul natural;

-Orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere (stari latente si active);

-Purtatorii nevoii sunt indivizii, familiile, intreprinderile, locuitorii unui oras, institutiile, economia nationala, etc.

3. Clasificarea nevoilor (vezi piramida lui A.Maslow)

a) In functie de cele 3 dimensiuni ale fiintei umane (biologica, sociala si ratioanala):

- fiziologice;

- sociale, de grup;

- rationale, spiritual-psihologice

b) In functie de gradul dezvoltarii economice si de nivelul de cultura si civilizatie:

- de baza , fundamentale, elementare, inferioare

- complexe, elevate, superioare;

4. Bunurile si clasificare acestora

Bunurile reprezinta toate elementele de care omul are nevoie pentru asi satisface cat mai bine nevoile

Bunurile pot fi : bunuri economice

bunuri libere.

Clasificare bunurilor economice

a) dupa forma lor materiala: obiecte stabile, serviciile, informatiile, etc. (tangibile si netangibile);

b) dupa modul de prelucrare: primare, intermediare si finale;

c) dupa modul cum sunt consumate: satisfactori si prodfactori;

d) dupa modul cum circula in economie: marfa si nonmarfa

5. Interesele economice - reprezinta manifestari constientizate ale nevoilor umane care devin mobiluri ale activitatii economice. Ele determina anumite comportamente in vederea realizarii performantelor economice necesare dobandirii acelor bunuri capabile sa satisfaca nevoile.

Resursele economice

1. Resursele economice – reprezinta totalitatea elementelor de care oamenii au nevoie in mod direct sau indirect (producerea si obtinerea de bunuri economice) pentru satisfacerea trebuintelor.

2. Caracteristicile resurselor

-sunt limitate;

-Limitarea este o problema pentru intreaga omenire;

-Sunt limitate la potentialul Planetei Pamant (nu s-au descoperit resurse pe alte planete);

-Pentru ca sunt limitate trebuie sa le utilizam rational si sa evitam risipa;

-Consumul lor este direct proportional cu gradul de cultura si civilizatie al unui popor;

-Cresterea nevoilor nu poate fi insotita de o crestere similara a resurselor;

-Ele sunt suportul consumului

3. Clasificarea resurselor:

- primare sau originare (resursele naturale si resursele umane);

- derivate (pot fi materiale-echipamente, constructii, stocuri de materiale, energie, infrastructuri

economice sau umane – stocul de invatamant, potentialul inovational, etc.)

4. Clasificarea resurselor naturale

a) din punct de vedere al duratei folosirii resurselor naturale:

- neregenerabile sau epuizabile;

- regenerabile (pamant, apa, aer).

b) din punct de vedere al posibilitatilor de recuperare sau de reutilizare in procesele de productie sau de consum:

- recuperabile;

- partial recuperabile;

-- - nerecuperabile.

1.2. Raritate si alegere. Frontiera posibilitatilor de productie (FPP)

- Raritatea – este starea de tensiune intre resursele economice limitate si nevoile nelimitate care trebuie satisfacute cu ajutorul lor

- Legea raritatii consta in aceea ca volumul, structurile si calitatea resurselor si bunurilor economice evolueaza mai incet decat volumul, structurile si intensitatea nevoilor umane

- Principiul rationalitatii in economie – realizarea functiei de maximizare a efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse. Rationalitatea confera activitatii economice eficienta.

- Principiul eficientei economice – a avea eficienta in activitatea economica inseamna a satisface trebuinte mai mari cu aceleasi resurse sau cu resurse mai putine. Eficienta releva in ce masura activitatea economica poate satisface trebuientele cu resursele pe care ea insasi le asigura.

- Principiul optimalitatii- maximizarea avantajelor obtinute la un efort integral dat sau minimizarea efortului integral depus pentru realizarea efectului dorit.

- Problema generala a economiei – preocuparea oamenilor de a alege resursele si de a ierarhiza folosirea lor pentru satisfacerea cat mai buna a nevoilor.

- Ce ? Cat? Cum? Pentru cine sa se produca?

- Costul de oportunitate – pretuirea, aprecierea acordata celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere, de a produce, a cumpara sau a intreprinde o anumita actiune dintr-o plaja posibila. Pretul sacrificiului.

- Δy - cantitatea sacrificata din y

- COx= - ----- CO ar fi egal cu zero daca resursele ar fi nelimitate

Δx - cantitatea castigata din x

- Δx - cantitatea sacrificata din x

- COy= - -----

Δy - cantitatea castigata din y