Decizia de investiții în mediul aleator

Analiza deciziei de investiţii se face în cadrul aceluiaşi sistem de ipoteze (piaţă eficientă, anticipări omogene = simetrie de informaţii, neutralitate faţă de risc, mediu economic stabil = rată constantă a inflaţiei etc.), dar se elimină ipoteza existenţei unui mediu cert, determinist, prin integrarea în procesul analizei a unui mediu probabilistic (se presupun cunoscute diferitele stări de conjunctură economică şi probabilitatea de apariţie a acestora)

Spunem variabilitate cunoscută pentru că distribuţiile de probabilitate ale fiecărei stări a naturii economice sunt fie preluate ca atare după modul cum s-au înregistrat ele în evoluţia anterioară, fie estimate se asociindu-se probabilităţi subiective. Probabilităţile subiective se determină fie pe baza frecvenţelor anterioare obţinute, fie pe baza estimării probabilităţilor viitoare prin simularea diferitelor stări economice.

- speranţa E(CF) de a obţine cash flow-uri viitoare, pe baza probabilităţilor asociate obţinerii acestora. Fluxul, cu cea mai mare probabilitate de apariţie, este chiar media acestora cash-flow-uri viitoare, dată de următoarea formulă:

în care:

st = stările de conjunctură economică (de la 1 la S) estimate ale fluxurilor de trezorerie (CFs), în anul de exploatare (t).

pst = probabilităţile de apariţie ale fluxurilor „CFs“, în anul „t“.

Criteriul de selecţie a proiectelor de investiţii în mediu aleator este speranţa de valoare pe baza cash-flow-urilor aşteptate din exploatarea investiţiilor [E(CF)t] şi a ratei de actualizare k. Astfel, E(VAN) este:

Mărimea riscului este dată de mărimea dispersiei (varianta = 2) sau de, abaterea medie pătratică (deviaţie standard = ).

Riscul cash-flow-urilor pe toată durata de exploatare a investiţiei se calculează în funcţie de mărimea riscurilor anuale , de rata de discontare (k), dar şi de mărimea interdependenţei dintre cash-flow-urile anuale (t; t+1 > 0). În ipoteza existenţei unei independente (t; t+1 = 0) între fluxurile anuale, riscul pe toată durata investiţiei s-ar măsura simplu prin aplicarea formulei de discontare a riscurilor anuale (independente unele de altele):

Tehnica scenariilor

Se consideră ca există mai multe modalităţi de evoluţie viitoare a fenomenelor şi astfel se utilizează mai multe scenarii.

Avantaj: prezentarea unei imagini de ansamblu asupra indicatorilor de performanţă aferenţi proiectului de investiţii în cazul luării în considerare a mai multor variabile şi a legăturilor existente între acestea pentru fiecare scenariu avut în vedere .

Tehnica scenariilor: probabilităţile asociate fiecărui scenariu trebuie să respecte o distribuţie normală.

Ex.:

Scenariu pi VAN

Pesimist 0,3 100

Neutru 0,4 200

Optimist 0,3 300

= 200

=77,45

Aplicaţii: probabilitatea ca VAN să înregistreze o valoare mai mare/mai mică unui anumit prag.

Distribuţia normală