Departamente și Firme de Relații Publice

Exista doua tipuri fundamentale de operatori:

1. departamentele de relatii publice;

2. firmele de consultanta în probleme de relatii publice.

Majoritatea specialistilor lucreaza pentru departamentele de relatii publice sau de comunicare ale unor organizatii.

Sociaetatea Americana de R.P. a identificat structura ocupationala (domenii-ponderi):

1. Afaceri si industrie 45%

2. Firme specializate 25%

3. Organizatii, asociatii, sociale, ONG-uri. 30%

Firmele de relatii publice ofera o gama larga de servicii, inclusiv consiliere, în schimbul unei taxe. Clientii lor sunt, în primul rând, organizatii care dispun de un personal redus în relatii publice sau care doresc servicii specializate.

1. Departamentele de relatii publice

Cate feluri de oameni de PR exista si cum se manifesta fiecare tipologie in parte? Ce-ar trebui sa incurajam si ce-ar trebui sa ne puna in garda - fie ca suntem agentii, clienti sau jurnalisti? Ce fel de atitudini ar trebui sa evitam si cum ar arata o industrie de PR sanatoasa? Cum deocamdata la noi nimeni nu este responsabil pentru aruncarea in campul muncii a consultantilor de PR inainte de validarea lor profesionala si etica, poate ca ar trebui sa ne cream propriile noastre instrumente de evaluare, bazate pe cunoasterea oamenilor care construiesc reputatia unei companii.

Asadar, cate feluri de oameni de PR exista astazi si cum ii putem folosi?

1. Profesionistul pentru ca el ar trebui sa reprezinte mai mult de jumatate din aceasta comunitate. Il recunosc usor agentiile, clientii si jurnalistii pentru ca el stie exact nevoile fiecaruia si impaca toate interesele fara sa lase impresia ca tocmai a facut o mare favoare cuiva. Este cel pentru care adevaratul client este publicul, de ale carui interese tine cont atunci cand propune ceva clientului sau jurnalistului. Este omul care se adapteaza cu usurinta la orice situatie noua, fara a avea aerul ca le stie pe toate. Dimpotriva  invata cu modestie atat de la client, cat si de la jurnalist. Stie sa asculte si sa intrebe poate mai mult decat sa vorbeasca. Apreciaza un sfat de la un jurnalist mai mult decat o stire publicata in numarul de maine si uneori se consulta cu colegii din presa ca sa-si valideze teoriile. Sunt multe lucruri care il definesc, insa probabil primele doua cele mai vizibile sunt atitudinea lui ca individ fata de partenerii de discutie si competenta cu care rezolva o ecuatie. El nu are nevoie de o descriere  il simti si-ti place fara sa-ti gasesti argumente cu dificultate.

2. Mafiotul  este specia cu cea mai rapida crestere din PR  un domeniu care se dezvolta numeric mai repede decat calitativ. Pe Mafiot il stiti  nu prea sta mai mult de un an intr-o agentie, pentru ca oportunitatile externe sunt mai tentante decat cele din interior. Cand isi schimba job-ul, neaparat aduce cu sine si un snop de prezentari interne, cel putin o baza de date si, daca se poate, macar un model de lucru al agentiei pe care tocmai a parasit-o. Ca sa-si justifice suta de euro pe care a negociat-o in plus, asterne pe masa proaspatului angajator o sumedenie de CD-uri cu care a plecat de dincolo si le foloseste ca si cand toate aceste instrumente nu ar fi rodul echipei pe care tocmai a parasit-o, ci consecinta fireasca a propriei sale genialitati. Dupa mai putin de un an, pleaca spre urmatoarea destinatie cu si mai mult mostre de inteligenta. Solicitat sa creeze ceva mai bun decat a reusit sa copieze intr-o seara in agentie, va genera doar replici palide a ceea ce a auzit candva, la o discutie cu colegii. Cu toate acestea, este specia cel mai greu de combatut.

3.Juniorul este cel cu sanse egale de a deveni un profesionist sau un mafiot. Oamenii cu forte crude ar trebui sa fie probabil targetul cel mai vanat de agentii. Uneori asa se si intampla, numai ca bietul junior poate sa ajunga intr-o agentie unde va invata sa foloseasca mai degraba tactici de gherilla decat arta ceremoniei ceaiului.