Dobânda

SUBIECTE

1. Esenţa şi funcţiile dobânzii.

2. Formele şi varietăţile dobânzii.

3. Rata dobânzii.

4. Calcularea şi factorii nivelului dobânzii.

1. ESENŢA ŞI FUNCȚIILE DOBÂNZII

Dobânda a apărut în antichitate şi a însoţit permanent împrumutul. Codul Hamurabi (≈1750 î. Hr.) prevede reglementări stricte privind dobânda. Evanghelia de la Luca spune: “Iubiţi-vă duşmanii, faceţi numai bine şi împrumutaţi fără a pretinde la ceva”. Până în sec. al XVIII – lea dobânda a fost numită camătă.

CONCEPŢII DE BAZĂ PRIVIND DOBÂNDA

• Dobânda ca formă remunerare.

• Dobânda ca formă de redistribuire a plusvalorii.

• Dobânda ca preţ de echilibrare a cererii şi ofertei de monedă.

• Dobânda ca primă contra riscului.

• Dobânda ca instrument de influenţare a procesului economisire-investire.

DOBÂNDA CA FORMĂ REMUNERARE

conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) - abordează dobanda ca o remunerare primită pentru valorificarea capitalului propriu sau ca preţ plătit pentru folosirea capitalului împrumutat.

DOBÂNDA CA FORMĂ DE REDISTRIBUIRE A PLUSVALORII

Acest concept este pus în evidenţă de gândirea marxistă, obiectivul căreia a fost demascarea capitalismului ca sistem economic de exploatare. Teoria dată afirmă că dobânda este o formă de redistribuire a plusvalorii şi că în acest caz bancherii însuşesc fără plată o parte a plusprodusului. Această doctrină sugerează caracterul ei de abuz şi nelegiuire.

DOBÂNDA CA PREŢ DE ECHILIBRARE A CERERII ŞI OFERTEI DE MONEDĂ

conceptul neoclasic (Irving Fischer) - defineşte dobânda ca reprezentând preţul banilor in momentul actual exprimat în banii de mâine.

DOBÂNDA CA PRIMĂ CONTRA RISCULUI

Această optică apare din perspectiva anumitor riscuri: inflaţionist, de insolvabilitate a debitorului sau de altă natură. Susţinătorii acestui punct de vedere afirmă că dobânda reprezintă remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv.

DOBÂNDA CA INSTRUMENT DE INFLUENŢARE A PROCESULUI ECONOMISIRE-INVESTIRE

Acest concept fiind generat de J.M.Keynes - tratează dobânda ca instrument de influenţare a volumului de investiţii şi de combatere a recesiunii şi şomajului. Conceptul Keynesist defineşte dobânda ca o recompensă pentru renunţarea la lichidităţi. Teoria preferinţei pentru lichiditate afirmă că satisfacţia deţinerii unei sume de bani în numerar are ca cost dobânda ratată.

FUNCŢIILE DOBÂNZII

Redistribuire valorică – redistribuie o parte a venitului (profitului) între subiecţii economici, între proprietari în folosul unora şi altora;

Reglementare - reglează nivelul producerii prin repartiţia capitalului de împrumut între agenţii economici, ramurile economiei naţionale. Această funcţie asigură dobânzii rolul unui instrument eficient a politicii monetare;

Conservare a valorii împrumutate – păstrează şi majorează valoarea iniţială a resurselor creditare împrumutate. Valoarea rambursată nu îşi pierde calităţile sale şi poate fi inclusă în circuitul economic din nou;

Stimulare a utilizării eficiente a valorii împrumutate – împrumutarea spre utilizarea eficientă a resurselor creditare, deoarece din veniturile obţinute trebuie să fie rambursată nu numai suma creditului dar şi achitată dobânda.