Doctrina socialistă

-Primii socialişti ai secolului al XIX-lea credeau în puterea absolută a voinţei umane în schimbarea societăţii.

-Educaţi în tradiţia intelectuală a Europei Moderne, „comuniştii utopici ai secolului al XIX-lea au în comun şi gustul pentru vis. Ei imaginează societăţi ideale care atrag oamenii printr-o ofertă ispititoare: «fiecăruia după nevoi»”

Conte de Saint-Simon

-Ideile economice, socialiste şi colectiviste, ale lui Saint-Simon îşi au originea în:

-teoriile medievale,

-revoluţiile de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea

-liberalismul economic.

-Saint-Simon se adresa muncitorilor, dar mai ales claselor culte, cărora le propovăduia colectivismul şi suprimarea moştenirii drept mijloc sigur de a fonda o societate bazată pe ştiinţă şi industrie.

-Viitorul este industria - singura sursă de bogăţie.

-Liberalismul nu avea autoritatea necesară pentru a împlini acest ţel, dar nici statul nu putea să aibă această autoritate, pentru că intervenţia sa era mai mult dăunătoare decât utilă.

-Autoritatea în societatea viitoare trebuia să fie deţinută de „capacităţi”, adică de producători – industriaşi şi comercianţi - şi intelectuali – savanţi, ingineri, tehnicieni. Aceştia ar guverna şi ar deţine adevărata putere.

Guvernul economic

Scopul: reorganizarea socială pe principii echitabile

Parabola lui Saint-Simon susţinea guvernul economic în care clasele productive erau chemate să preia puterea politică înlăturând astfel clasele neproductive.

Repartiţia venitului urma să se facă conform următorului principiu:“de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după necesităţi”.

Parabola lui Saint-Simon înfăţişează o ierarhie socială după ocupaţiile industriale căreia ar trebui să-i corespundă un guvern compatibil, adică economic

-Noua societate era imaginată de Saint-Simon ca o comunitate fără clase: nu mai erau necesari nici nobilii, nici burghezii, nici clerul. După părerea sa, în societate nu erau decât două clase: clasa lucrătorilor şi clasa trântorilor.

-Cele două clase erau organizate în două partide: partidul naţional (şi industrial) şi partidul antinaţional.

-Scopul partidului naţional era să facă să dispară clasa trântorilor.

-Între persoanele din prima clasă nu trebuiau să fie decât diferenţe rezultate din „capacităţi”, adică din „miza” lor.

-Potrivit concepţiei lui Saint-Simon, repartiţia era asigurată de egalitatea industrială, fiecare dobândind de la societate beneficii proporţionale cu miza socială.

-Saint-Simon identifică în egalitatea industrială generală două criterii de repartiţie:

-primul descrie regula producţiei: „De la fiecare după capacitate”;

-al doilea descrie regula remunerării: „Fiecărei capacităţi după propriile rezultate”.

-Cu alte cuvinte: dacă vor să aibă acele beneficii de la societate, ei trebuie să muncească.

Proprietatea privată

-Saint-Simon contesta proprietatea privată arătând că: „Nu există schimbare în ordinea socială fără schimbare în proprietate”

-Saint-Simon avertiza: „rezistenţa proprietarilor nu poate fi învinsă dacă neproprietarii nu se înarmează; şi de aici războiul civil, proscripţiile, masacrele”.