Doctrine Economice

CAP.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Concepte de bază

Ştiinţa economică, în calitate de sistem coerent şi coordonat de fenomene care sunt supuse unor legi şi premise care decurg din natura lucrurilor şi impun oamenilor anumite moduri de comportare, este o ştiinţă relativ tânără.

La început, ideile economice nu constituiau un sistem distinct comparativ cu ideile juridice, filizofice, religioase însă, pe la finele Evului Mediu, s-au cristalizat în ceea ce astăzi numim economia politică, din care au derivat, ulterior, alte ştiinţe care constituie în zilele noastre sistemul ştiinţelor economice. Ideile economice sunt folosite pentru a influenţa viaţa economică şi devin tendinţe, nasc organizaţii, partide, şcoli sociale.

Ideea economică reprezintă prima treaptă de reflectare a realităţii economice în mintea umană, respectiv o reflectare izolată, simplă a realităţilor ce ne înconjoară.

Gândirea economică este reflectarea activă şi raţională a realităţilor economice, iar teoria economică un rezultat superior al procesului de gândire.

Doctrina reprezintă o teorie sau un complex de teorii care exprimă judecăţi de valoare, sugerează proiecte de reformă, face comparaţii între sisteme teoretice. Ca urmare, teoria ne spune ce este, iar doctrina ce ar trebui să fie sau nu. În doctrină există şi un element politic implicat şi, din acest motiv, unele doctrine sunt denumite după numele celor care le-au elaborat (doctrina Roosevelt, Mussolini, Lenin, Thatcher etc.)

Şcoala de gândire economică este o formaţiune ştiinţifică a unor specialişti care se grupează în jurul unui mentor ce este o personalitate recunoscută şi cu contribuţii ştiinţifice originale şi a unor idei directoare.

Curentul de gândire economică reprezintă un ansamblu al teoriilor şi doctrinelor economice care explică şi susţin un anume gen al dezvoltării; acesta poate fi opera unei şcoli mari sau a mai multor şcoli.

1.2. Criterii de analiză şi apreciere a teoriilor şi doctrinelor economice

1. criteriul epocii/timpului/al istoricităţii – ideile, teoriile, doctrinele sunt produsul unui timp istoric dat; există legături de continuitate între unele teorii din trecut şi cele din prezent;

2. criteriul interesului/concordanţei – în spatele oricăror idei şi doctrine economice există interesul unui individ, al unui grup social, al unei democraţii sau interese mondoeconomice;

3. criteriul echidistanţei – analiza trebuie efectuată de pe poziţii ştiinţifice, obiective, utilizând aceleaşi modalităţi şi instrumente de analiză, iar aprecierile să fie făcute în afara ideologiilor;

4. criteriul interdependenţelor – creşterea rolului statului în economie prin politica economică şi sprijinindu-se pe anumite teorii a sporit rolul acestui criteriu;

5. criteriul finalităţii practice – practica validează sau infirmă, după caz, a anumită teorie economică;

6. independenţa relativă a teoriei faţă de realitatea economică – teoriile şi doctrinele au o natură obiectivă şi pot influenţa viaţa economică în sensul dorit de anumiţi factori subiectivi.

Istoria gândirii economice ca ştiinţă ţine cont de contextul general al ştiinţelor social-umane în ansamblul cărora s-au dezvoltat. Economia politică şi istoria gândirii economice/doctrinele economice se susţin reciproc. Istoria gândirii economice mai are legături cu istoria filizofiei, istoria sociologiei, a politologiei şi a dreptului. Între aceste ştiinţe există interferenţe.

CAP.2 GÂNDIREA ECONOMICĂ ÎN ANTICHITATE

2.1. Orientul antic

2.1.1. BABILON

A existat Codul lui Hammurabi (1700 î.e.n.) – culegere de legi care împărţea societatea în:

-oameni liberi;

-subordonaţi (liberi, dar cu drepturi limitate);

-sclavi.

2.1.2. INDIA

Ideile economice au apărut în Ramayana, Mahabharata şi în Legile lui Manu. În acestea din urmă sclavia este considerată a avea o ordine divină.

2.1.3. CHINA

Înflorirea ideilor economice s-a petrecut în veacul de aur al filozofiei (sec.VI-III î.e.n.), cel mai important reprezentant fiind Confucius, care promova un stat ideal.

2.1.4. Asiria

Au existat culegeri de legi din sec.XIV-XIII î.e.n., care confirmau existenţa sclavagiei şi dezvoltarea proprietăţii private asupra pământului.