Doctrine Economice Clasice

Socialismul de catedră (stat) : Johann Karl Rodbertus 1805-1875 , Adolph Wagner 1835 – 1917 , Ferdinand Lassalle 1825 – 1864

- A doua jumătate a secolului al XIX-lea a rămas în istoria gândirii economice şi printr-o celebră dispută, cunoscută şi sub numele de «cearta pentru metodă», care opunea partizanii şi adversarii metodei abstractizării a clasicilor.

- Acest conflict de idei, sub aparenţele analizei pur ştiinţifice, ascundea opoziţia fundamentală dintre politica economică inspirată de liberalism şi politica economică inspirată de etatism, protecţionism şi intervenţionism.

- Economiştii, adepţi ai metodei abstractizării, sunt fondatorii microeconomei tradiţionale, iar oponenţii lor sunt iniţiatorii economiei sociale şi instituţionalismului.

- «Cearta pentru metodă» aarătat cum se poate transforma un conflict din ştiinţă într-o controversă ideologică; «cearta pentru metodă» a creat un clivaj ireversibil între cercetătorii economiei, confirmând că neangajarea este o minciună prin omisiune.

- Sursele «disputei pentru metodă» se găsesc în mişcările ştiinţifice succesive în gândirea economică, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, declanşate în Germania, îndeosebi şcoala istorică şi în precursorii lor: S. de Sismondi şi Fr. List.

- Ideile şcolii istorice erau îndreptate împotriva economiei politice a clasicilor, critica istoriştilor acuzând, atât tendinţa acesteia de a fi redusă la un număr mic de principii teoretice, formulate asemenea postulatelor geometrice, cât şi aria redusă a subiectelor economice

SISMONDI (1773-1842):

Doctrina căii de mijloc

- a reformulat obiectivele cercetării economice: din punct de vedere teoretic, interesul economiei politice consta în explicarea crizelor, iar din punct de vedere practic, interesul economiei politice era să găsească mijloacele prevenirii crizelor şi îmbunătăţirii situaţiei lucrătorilor.

- a susţinut idei şi concepţii anti-industriale, anti-capitaliste, anti-concurenţiale, între care: suprimarea recompenselor pentru invenţii şi pentru fabricanţi, menţinerea meseriilor pentru a bloca pe cât posibil invazia fabricilor, suspendarea oricărei acţiuni guvernamentale care susţinea, într-o formă sau alta, dezvoltarea industrială

- S. arbitra între principiile liberale, pe care le accepta, şi realitatea economică şi socială, căreia îi contesta binefacerile capitalismului industrial, punându-i în cont precaritatea condiţiilor de trai şi crizele sociale de la începutul secolului al XIX-lea

- S. propunea o soluţie care să elimine cauza contradicţiilor sociale – plusvaloarea – modificând structura producţiei, în sensul producerii bunurilor nu în funcţie de profit, ci în funcţie de utilitatea lor. În acest fel, dispărea cauza contradicţiei şi a exploatării.

- calea de mijloc, care să îmbine şi să combine principiile liberale cu o nouă morală, apropiată socialismului.

LIST(1798-1846):

Doctrina economiei naţionale

- Dacă unitatea economică a ţărilor Europei Occidentale devenise o realitate încă din secolul al XVIII-lea, în 1815, Germania era încă împărţită într-o mulţime de state diferite ca importanţă şi separate prin bariere vamale.

- În mod paradoxal, statele germane erau închise unele faţă de altele, dar erau deschise faţă de statele vecine negermane. Sub presiunea comercianţilor şi industriaşilor, a opiniei publice s-a conturat ideea de reformă care să ducă la realizarea uniunii vamale.

- Uniunea vamală a Germaniei moderne era aproape realizată: teoretic, Zollverein reunea principalele state germane şi Austria. Realizarea Zollverein-ului s-a făcut însă fără Austria. Marea problemă era ce regim vamal să se aplice Zollverein-ului? Unii erau partizanii liberului schimb, adică se pronunţau pentru status-quo, iar alţii susţineau o protecţie mai viguroasă.

- În acest context, apare Sistemul naţional al lui Friedrich List pledoarie în favoarea protecţionismului

- Friedrich List introduce două argumente, care implicit sunt recunoscute şi în prezent în discursurile adepţilor protecţionismului: ideea de naţionalitate şi ideea de forţă productivă – opusă celei de valoare de schimb

- După Friedrich List, scopul politicii comerciale nu era numai îmbogăţirea naţiunii, ci şi servirea unui ideal complex politic şi economic – naţiunea – ceea ce implica primordialitatea industrială

- În termeni doctrinari, această concepţie cerea renunţarea la politica economică axată pe prezentul naţiunii şi adoptarea unei politicii economice guvernate de viitorul naţiunii

- Friedrich List conturează o tipologie a forţelor productive, ca izvor permanent al prosperităţii naţionale şi al progresului unei naţiuni.