Doctrine Economice - Suport de Curs

1. Paradigma keynesiană

Principalele lucrări pe care le avem în vedere atunci când desprindem ideile mari ce configurează matricea keynesiană sunt:

• “Tratat despre monedă”

• “Teoria generală a folosirii de lucru, a dobânzii şi banilor”

• “Reforma monetară”

În esenţă paradigma keynesiană înseamnă:

- O nouă atitudine faţă de locul şi rolul statului în economie;

- O nouă concepţie despre echilibru;

- O evidenţiere a rolului deosebit pe care îl au în analiză şi nu numai factorii psiho-sociologici;

- O înclinaţie pentru analiza la nivel macro;

- O atitudine detaşată faţă de ideologie.

2. Mecanismul economic keynesian

Economia suferă de două boli:

- o insuficienţă a cererii efective

- o lipsă acută de bani

cererea efectivă (Cef) = consum (c) + investiţii (i) [Cef=c+i]

venitul naţional (y) = cererea efectivă (Cef)

venitul naţional (y) = consum (c) + economisire (s) [y=c+s]

economisire (s) = investiţii (i) >> ecuaţia fundamentală de echilibru în modelul keynesian

c (înclinaţia spre consum) f (y)

Cef

i (înclinaţia spre investiţii) depinde de – eficacitatea marginală a capitalului care este în funcţie de situaţia economică şi perspectivele investiţionale.

- rata dobânzii care este în funcţie de preferinţa pentru lichiditate şi ca ntitatea de bani din economie.

Factorii subiectivi (mibiluri psihologice) determină indivizii să se abţină de la cheltuire, îi împing spre consum>>imperialismul corpului social; setea de satisfacţie.

Perspectiva investiţională – şansa ca investiţia să aibă un profit în viitor depinde de stabilitatea politică

Preferinţa pentru lichiditate – averea trebuie să aibă şi o componentă de lichiditate; banii trebuie mereu investiţi.

Cantitatea de bani – şansa creditului facil şi ieftin.

3. Terapeutica keynesiană

În conceperea terapeuticii sale Keynes pleacă de la două premise şi constatări esenţiale:

a) El se declară convins că obiectul economic şi social pe care trebuie să-l aibă în vedere şi la care trebuie să se raporteze orice politică economică este folosirea cât mai deplină a mâinii de lucru. Aceasta reprezintă pentru el o garanţie a utilizării efective şi eficiente şi a celorlalte resurse. Folosirea forţei de muncă nu poate fi gândită la Keynes în afara principiului cererii efective.

Eradicarea şomajului nu-şi putea găsi sorţi de izbândă decât în stimularea cererii efective în ambele sale concepte, respectiv consum şi investiţii.

Înclinaţia

Consum C=f(y)+factori subiectivi,obiectivi

Spre consum

Eficacitatea marginală a capitalului (e) Cererea efectivă Înclinaţia

Investiţii starea ec. perspectivele invest.

Spre investiţii

Rata dobânzii (d)

preferinţa pt. lichiditate cantitatea de bani din ec.

mobilul tranzacţiilor

mobilul precauţiei

mobilul speculaţiei

b) Filozoful liberal Keynes este nevoit să constate că trimitatea magică din paradigma liberală clasică (o creştere economică susţinută însoţită de stabilitatea preţurilor ţi deplina folosire a forţei de muncă) se dovedeşte în noile condiţii de criză un scop puţin realizabil. Astfel Keynes se pronunţă pentru antrenarea şi intervenţia statului în viaţa economică cu scopul principal de a ajuta iniţiativa privată de a controla “forţele oarbe ” ale pieţei şi de a lua decizii acolo unde nimeni nu mai lua.

În ceea ce priveşte ari intervenţiei statale în lucrările lui Keynes sunt exemplificate domenii precum:

- producţia în masă de locuinţe;

- dezvoltarea sistemului de transport, drumuri, etc.

Statului îi revenea misiunea de a face politică economică activă pentru stimularea cererii efective, recurgând în acest sens la toate mijloacele posibile de intervenţie :

- controlul emisiunii monetare ;

- controlul salariilor ;

- controlul impunerii ;

- controlul sistemului bancar.

Importantă pentru creşterea gradului de ocupare era investiţia. Keynes militează pentru descurajarea economiilor şi încurajarea investiţiilor. Sunt acceptate atât investiţii finanţate din surse proprii cât şi din împrumuturi, atât investiţii publice cât şi private. Dacă investiţiile sunt productive sau nu, avea mai puţină importanţă. Important era efectul de multiplicare şi deci de creare de noi locuri de muncă.