Doctrine intervenționiste

DOCTRINELE INTERVENŢIONISTE

Cuprind acele teorii care argumentează

fie anihilarea (comunismul)

fie îngrădirea (dirijismul)

fie limitarea (instituţionalismul)

fie înlocuirea (corporatismul)

fie influenţarea (keynesismul)

iniţiativei private şi soluţiile propuse pentru

realizarea obiectivului propus

DOCTRINELE INTERVENŢIONISTE

Comunismul marxist-leninist-stalinist

Corporatismul

Instituţionalismul

Dirijismul

Keynesismul: neo- şi postkeynesişti

COMUNISMUL MARXIST-LENINIST-STALINIST

NĂSCUT ÎN VEST, CRESCUT ÎN EST

“Ceea ce Statul – Major german considera în 1917-1918 un răspuns de urgenţă la problemele multiple de aducere a tuturor resurselor în sprijinul războiului a devenit pentru comuniştii ruşi o normă aplicabilă indiferent că era pace sau război”

MAREA REVOLUŢIE SOCIALISTĂ DIN OCTOMBRIE

LENIN- teoreticianul şi omul de acţiune

incontestabil, mitul sovietic

În tradiţia creată de Karl Marx, Lenin şi-a formulat punctele de vedere despre comunism pornind de la punerea în cauză a ideologiilor dominante printr-o critică necruţătoare.

Capitalismul, proletariatul şi revoluţia

Lenin s-a preocupat de găsirea unei formule teoretice prin care să “actualizeze” gândirea revoluţionară şi să-i precizeze strategia şi tactica - publică „Imperialismul – stadiul cel mai înalt şi ultim al capitalismului”

Defineşte imperialismul ca „stadiu monopolist al capitalismului”

Rezumă imperialismul în cinci trăsături fundamentale :

Concentrarea şi centralizarea producţiei şi a capitalului a atins un grad de dezvoltare atât de ridicat încât au creat monopolurile

Fuziunea capitalului bancar şi a capitalului industrial şi formarea pe această bază a capitalului financiar şi al oligarhiei financiare

Exportul de capital, spre deosebire de exportul de mărfuri, tinde să capete o importanţă deosebită

Formarea uniunilor internaţionale monopoliste cu ajutorul cărora capitaliştii împart între ei lumea

Terminarea împărţirii teritoriale a lumii între marile puteri capitaliste şi reînceperea luptei pentru reîmpărţirea ei

Perioada de tranziţie

În „Statul şi revoluţia”, apărută în februarie 1917, Lenin fixează jaloanele comunismului:

statul totalitar

economia de comandă centralizată

munca obligatorie şi munca forţată

educaţia socialistă

Perioada de tranziţie

Dictatura proletariatului

„Dictatura proletariatului este o luptă crâncenă, sângeroasă şi nesângeroasă, violentă şi paşnică, militară şi economică, pedagogică şi administrativă împotriva forţelor şi tradiţiilor vechii societăţi”

Precizarea rolului partidului comunist - partidul proletariatului era cel care impune dictatura şi disciplina

Precizarea etapelor - mai întâi trecerea de la capitalism la socialism, adică spre faza inferioară a comunismului

Desfiinţarea selectivă şi gradată a claselor - dacă în comunismul deplin clasele ar fi dispărut cu totul, în prima sa fază însă, se impuneau atitudini şi acţiuni diferite