Drept Comunitar

Introducere

Înainte de a porni în scurta noastră incursiune prin dreptul european, se cade

să ne oprim putin asupra sintagmei „drept european”. Să încercăm să-i cuprindem

sensul si continutul.

La o primă analiză, s-ar crede că dreptul european reuneste dreptul national

al tuturor statelor care, împreună, formează continentul european. Un fel de analiză

comparativă, formală si calitativă, a tuturor ramurilor clasice de drept ce se

regăsesc în dreptul intern propriu fiecărei tări europene.

Este însă o falsă întelegere a notiunii.

În fapt, dreptul european reuneste sub o denumire generică toate ramurile

care s-au cristalizat si s-au desprins în timp din dreptul comunitar: dreptul social

european, dreptul european al muncii, dreptul institutional european, dreptul

constitutional european, dreptul european al afacerilor etc.

Dreptul european îsi trage originile din tratatele originare care au pus bazele

primelor comunităti europene : Comunitatea Economică a Cărbunelui si Otelului,

Comunitatea Economică Europeană si Comunitatea si Comunitatea Europeană a

Energiei Atomice.

Apare astfel mai mult decât necesară abordarea dintr-o perspectivă istoricojuridică

a sistemului de drept comunitar, pentru a întelege atât necesitatea

codificării în timp a normelor juridice ale comunitătilor europene într-o formă

simplă si cu aplicabilitate eficientă, cât si trecerea de la dreptul comunitar la

dreptul european (sub imperiul numeroaselor domenii ce trebuie supuse

reglementărilor normative).

În paginile care urmează, vom intra pentru scurtă vreme în istoria

străvechiului continent european, vom fi părtasi la nasterea comunitătilor europene,

vom asista la constituirea Uniunii Europene, vom face o trecere în revistă a

dreptului comunitar, principalele izvoare ale acestuia, ne vom familiariza cu

institutiile si organele Uniunii Europene, iar în cele din urmă vom zăbovi în sfera

Constitutiei Europene observându-i structura si analizând natura sa juridică.

Pentru întelegerea mecanismului economic, politic, si jurisdictional specific

dreptului european este necesară familiarizarea cu principalele aspecte ce

caracterizează Uniunea Europeană astăzi :

tratatele originare si scopurile avute în vedere prin adoptarea

acestora;

etapele principale ale constructiei comunitare;

dreptul comunitar ca fundament principal al dreptului european;

principalele institutii si organe ale Uniunii Europene;

Constitutia Europeană. Structura tratatului constitutional.

Capitolul 1.

Incursiune în istorie. Premisele ideilor de unificare europeană

„Despre Europa nu stie nimeni… nici de unde si-a

luat acest nume, nici cine ar putea să fie cel care i

l-a dat”.

Herodot

Epoca mitologică

Etimologia cuvântului Europa este egeeană prehelenică (indoeuropeană).

Rădăcinile sale provin din cuvântul „hirib” care însemna apus; putem presupune că

Europa desemna tara de la apus (fată de „asu”-Asia, tara de la răsărit).

Conform mitologiei grecesti, Europa era asociată unei simbolistici aparte. Ea

sublinia originea asiatică si proiectul unei noi lumi în acest spatiu. Există două

mituri paralele care încearcă să expliciteze nasterea continentului european asa

cum îl cunoastem noi astăzi. Trăsătura comună a celor două legende este dată de

acordarea numelui de Europa unor personaje feminine : o printesă feniciană si o

fiică a mării.

Potrivit primei legende, printesa Europe/Europa, fiica regelui Agenor al

Feniciei, devine datorită frumusetii sale obiect de dispută între două tinuturi cu

chip de femei : „tinutul Asiei” care dorea să o păstreze si să o ocrotească, si

„tinutul din fată”, care conform dorintei lui Zeus, voia să o ducă dincolo de ape.

Orbit de dragostea pentru ea, Zeus ia forma unui taur si, în timp ce Europe se

plimba cu alte printese pe malul mării, o răpeste si o duce în Creta.

Printesa îi va dărui ulterior lui Zeus trei fii : Minos al Cretei, Radamantus al

Insulelor Ciclade si Sarpedon al Luciei. Regele Asterion al Cretei se va căsători

mai târziu cu Europe si îi va adopta copiii. Va fi venerată de popor sub numele de

Hellotis.

Idila dintre printesă si Zeus se va regăsi ilustrată în manuscrisele lui Ovidiu,

va decora zidurile orasului Pompei si ale caselor din Italia, Gallia, Britannia si

Germania. Pictori celebri precum Perugino, Tizian si Boucher îsi vor inspira

operele si vor zugrăvi în tablourile lor scene ale acestui mit.

Cealaltă legendă, o plasează pe Europa în familia Oceanidelor, fiicele zeitei

Tethys si ale lui Oceanos. Din căsătoria cu Poseidon se naste Euphenos, cel care la

însotit pe Iason în căutarea Lânii de Aur.

Odată cu aparitia crestinismului, asistăm la reconsiderarea numelui însusi,

nu numai la delimitarea continentului european de restul Lumii. Sfântul Ieronim si

Sfântul Ambrozie, reiau povestea Arcei lui Noe din Cartea Genezei si acordă

fiecăruia dintre fii acestuia un teritoriu: Ham primeste Africa, Sem – Asia si Iafet

Europa.