Econometrie - aplicații

1. Premisele modelarii econometrice a cursului valutar

Abordarea cursurilor valutare prin perspectiva modelarii econometrice

poate gasi o puternica relevanta atât în analiza comportamentului acestora, cât si

în previzionarea lor pentru perioadele urmatoare. Pentru a se putea analiza în

detaliu evolutia cursului valutar în raport cu factorii de influenta cei mai

semnificativi, s-a luat în considerare cazul României, în perioada 2003 – 2005.

Alegerea acestei perioade de analiza a avut la baza, în principal, faptul

ca o data cu ajustarea structurala începuta în anul 2000 si consolidata în ultimii

ani, regimul valutar si, implicit, evolutia cursului leului au devenit mult mai

echilibrate, mai predictibile. Perioadele anterioare, caracterizate prin multiple

interventii administrative, mai mult sau mai putin justificate, se preteaza într-o

masura redusa la abordari de tip econometric. Insuficienta legitimitate a

guvernelor din perioadele respective, unele imixtiuni ale factorilor politici în

deciziile macroeconomice, precum si rigiditatea institutionala a administratiei,

inconsistenta mecanismelor de guvernare de ansamblu si inadaptabilitatea unor

manageri si întreprinderi la mediul economic au creat o divergenta

semnificativa între obiectivele politicii economice si rezultatele concrete ale

acesteia, fapt explicat adesea prin comportamente necooperante ale agentilor

economici si prin ineficienta pârghiilor de transmitere a deciziilor

macroeconomice. Datorita acestor stari de lucruri, evolutia cursului leului a fost

caracterizata de numeroase puncte de inflexiune, greu de explicat economic si,

astfel, dificil de analizat cu ajutorul metodelor econometrice.1

În aceste conditii, ca si alte mecanisme vitale ale economiei nationale,

regimul valutar nu a putut fi reorientat dintr-o data, etapele parcurse

conformându-se, în esenta, conceptiei reformei economice din România, în

conditiile concrete determinate de schimbarile politice. Reglementarea partiala

si treptata a regimului valutar si imposibilitatea adoptarii unei legi a gestionarii

1 C. Sipos, Modelarea comportamentului cursului de schimb al leului, Editura Universitatii de

Vest, Timisoara, 2003, pag. 89 – 101

valutelor au fost determinate de conditiile impuse de evolutia parametrilor

economiei nationale si de schimbarile institutionale aparute de-a lungul

timpului. Astfel, o data cu cristalizarea optiunilor si strategiei de reforma

economica, s-a putut contura regimul valutar, ca un proces desfasurat de-a

lungul mai multor etape, cu evolutii oscilante, modificari abrupte si, în unele

cazuri, cu decizii ineficiente.2

Economia româneasca a evoluat pozitiv în ultima perioada, ceea ce a

avut ca rezultat îmbunatatirea substantiala a pozitiei externe si a pus bazele

revenirii la o crestere economica pozitiva începând cu anul 2001, dupa o

perioada destul de lunga de scadere a produsului intern brut. Cu toate progresele

în procesul de stabilizare si reforma din ultimii ani, performantele economice

ale României continua sa fie nefavorabile comparativ cu alte economii din

Europa centrala si de est, candidate la integrarea europeana. Cresterea

produsului intern brut în acesti ani si accentuarea deficitului balantei comerciale

reflecta cresterea rapida a cererii interne, în special pe seama cresterilor salariale

în sectorul public si a slabelor performante financiare din întreprinderile de stat.

Mentinerea la acest nivel ridicat, ar putea pune în pericol obiectivele de

dezinflatie si echilibrul extern.

Leul se apreciaza gradual, în termeni nominali si reali, fata de moneda

europeana, iar prin ajustarea sustinuta a preturilor relative se va reduce treptat

decalajul României fata de Uniunea Europeana. Acest lucru va conduce la

atingerea concomitenta a celui mai important criteriu al convergentei nominale

– reducerea ratei inflatiei – si a celui mai important criteriu al convergentei reale

– cresterea PIB/locuitor (la paritatea puterii de cumparare). Respectivele criterii

pot fi îndeplinite, însa, numai cu conditia ca problema competitivitatii externe

sa fie rezolvata printr-un set coerent de politici macroeconomice (politica

salariala, politica ocuparii fortei de munca) si microeconomice (cresterea

productivitatii muncii, reducerea costurilor de regie etc.).

Luând ca punct de pornire aceste considerente, se pune problema

construirii unor modele econometrice care sa reflecte cât mai corect evolutia

cursului leului. Abordarea econometrica a cursului leului se înscrie în tentativa

moderna de explicare mai riguroasa, mai exacta a efectelor pe care acesta le are

asupra celorlalte variabile micro sau macroeconomice si, mai ales, în ce masura

este el influentat de mediul în care se manifesta.

Lansarea economiei pe un trend crescator, cu toate efectele pozitive

implicate, precum si consecventa mixului de politici economice aplicate, au

condus spre o relativa stabilitate a politicii monetare si valutare, ceea ce ofera

2 Rapoartele anuale ale Bancii Nationale a României, anii 1991 – 2005

toate premisele efectuarii unei analize econometrice consistente a

comportamentului cursului de schimb al leului.

Din acest punct de vedere, exista o multitudine de posibilitati de

abordare, posibilitati carora le corespund diverse tipuri de modele, unele mai

simple, altele mai complexe, în functie de variabilele luate în considerare.