Economia Agrară

Tema: “Mijloace de producţie în agricultură”

1. Esenţa economică a mijloacelor de producţie.

2. Clasificarea mijloacelor de producţie.

3. Indicatorii utilizării şi eficienţei economice a mijloacelor fixe.

1. Esenţa economică a mijloacelor de producţie.

Pentru desfăşurarea activităţii economice, de rînd cu resursele de muncă, pămînt sînt necesare mijloace de producţie, care sînt formate la rîndul lor din mijloace şi obiecte de muncă.

Către termenul de mijloace de muncă se referă acele mijloace care direct sau indirect participă la producerea bunurilor materiale, prestarea de servicii sau crează condiţii necesare pentru desfăşurarea procesului de producere.

Uneltele de muncă sînt: maşini, utilaje, instrumente, inventar de producţie.

Către obiectele de muncă putem referi: mijloacele de transport, reţelele, electrice, conductele de apă, sistemele tehnice. În literatura de specialitate mijloacele de muncă poartă denumirea de mijloace fixe (MF) sau fonduri fixe. Termenul “Fondurile fixe” se utilizează atunci cînd MF primesc o formă valorică. Conform SNC mijloacele de muncă sînt numite ca mijloace fixe şi ca obiecte de evidenţă, intră în componenţa activelor pe termen lung de rînd cu investiţiile capitale. De aici, rezultă că mijloacele de producţie constituie parte componentă a procesului de producere în agricultură. Fiind puse în acţiune de către om, ele contribuie la obţinerea producţiei, ridică fertilitatea solului, în fine, atingerea obiectivelor majore a activităţii antreprenoriale (ridicarea productivităţii muncii, gestionarea raţională a resurselor materiale şi financiare, obţinerea rezultatelor financiare avantajoase).

2. Clasificarea mijloacelor de producţie.

În procesul de producere în agricultură mijloacele de producţie se divizează în două grupe:

a) Mijloace fixe.

b) Mijloace circulante.

Mijloacele fixe ca active materiale pe termen lung prezintă acele mijloace de muncă care îmbracă o formă naturală, participă la procesul de producere de mai multe ori, au o durată de funcţionare mai mare de un an, preţul unitar depăşeşte valoarea de 1000 lei; nu-şi schimbă forma iniţială; valoarea lor o transmite treptat în costul produsului nou-format sub formă de uzură. De exemplu: tractoare, combine, agregate agricole, animale productive, animale de tracţiune, plantaţii perene în perioada de rod. În componenţa mijloacelor fixe se include şi pămîntul ca mijloc principal de producţie. Evidenţa lui se duce în Cartea cadastrală a Gospodăriilor. MF fiind utilizate în procesul de producere, se uzează.

Uzura este pierderea calităţilor iniţiale. Se întîlneşte uzură fizică şi uzură morală. Uzura fizică se produce în urma condiţiilor climaterice.

Uzura morală se întîlneşte cînd se învecheşte BTM şi este necesar de a înlocui cu cea mai nouă, adică cu ajunsurile PTŞ.

Mijloacele circulante prezintă obiectele de muncă care mai poartă denumirea de active materiale curente/circulante. Ele sînt utilizate complect o singură dată (nu mai mult de un an), îşi pierd forma iniţială.

Valoarea lor o transmit în întregime în costul producţiei finite. Preţul unitar este mai mic de 1000 lei. Exemplu: seminţe, combustibil, chimicate, îngrăşăminte. Conform sistemului contabil mijloacele circulante vor fi numite active materiale pe termen scurt/active curente/active circulante.

Mijloacele de producţie pot fi clasificate şi după următoarele criterii:

1. După modul de folosire pot fi: agricole- producţie, neagricle – neproductive.

2. După forma de proprietate:

- proprii

- arendate

- collective.

Cunoaştem MF mobile (active) sau imobile (pasive).

3. Indicatorii utilizării şi eficienţei economice a mijloacelor fixe.

Pentru ca activitatea unei gospodării să se desfăşoare în mod normal este necesar ca ea să fie asigurată şi înzestrată cu MF. Pentru aceasta se calculează următorii indicatori:

Indicatori de asigurare cu MF.

1. Revin mijl. fixe la 1 ha.