Economia ca Știință

În calitate de disciplina stiintifica, Economia are un obiect propriu de cercetare si o metoda adecvata analizei acestuia. În legatura cu obiectul si continutul stiintei economice, cu metoda folosita de aceasta, exista puncte de vedere diferite, formulate în decursul timpului.

Acestea se datoreaza complexitatii fenomenelor si proceselor economice, dificultatii de a separa activitatea economica de restul activitatilor umane  pentru a o studia distinct, faptului ca actele si comportamentele economice sunt proprii oamenilor si tot ei sunt solicitati sa le cerceteze si interpreteze, interactiunii cunoasterii si întelegerii lucrurilor la scara microcosmosului nostru.

Cunoasterea acestora reprezinta o conditie esentiala pentru întelegerea originii si caracterului stiintei economice, a metodelor si instrumentelor de investigatie folosite, ca si pentru realizarea judecatii de valoare în stiinta economica si stabilirea locului si rolului acesteia în ansamblul stiintei despre natura, om si societate.

1.1 Aparitia si formarea stiintei economice

Potrivit studiilor de istoria gândirii economice, rezulta ca, initial, a fost folosit termenul de Economie politica drept expresie a spiritului uman de gospodarire. El a fost întrebuintat pentru prima data de catre francezul Antoine de Montchrestien de Vatteville, în anul 1615, în lucrarea „Traité d'économie 1politique”, în perioada mercantilista.

Denumirea de Economie politica provine de la cuvintele grecesti „oikonomia", (format din „oikos”  casa, gospodarie economica, „nomos”  lege) si „polis”  care înseamna cetate, stat. Într-o traducere libera, aceasta înseamna legile (regulile) administrarii cetatii.

Interpretarea care se dadea la început economiei politice era de reguli, legi de administrare a patrimoniului (bunurilor) cetatii, statului, si nu a patrimoniului individual, privat.

1 În unele studii se mentioneaza ca data pentru aparitia întâia oara a termenului de ,,economie politica” anul 1613

Teorie economica generala Ï Microeconomie

Regulile, principiile descoperite de economia politica sunt valabile atât pentru activitatile unui om, unui menaj particular, cât si pentru activitatea unui popor, a economiei societatii omenesti în ansamblu. Adjectivul politica a fost preferat altor denumiri cum sunt: nationala, civica, clasica, publica, sociala, privata etc.

Denumirea „economie politica” a ramas multa vreme în topul preferintelor datorita unor întelegeri mult mai profunde pe care aceasta le ofera cu privire la administrarea patrimoniului.

În decursul timpului, a fost formulat si punctul de vedere dupa care economia si politica sunt doua discipline diferite, care trebuie separate; cei care au adus cele mai mari contributii la asezarea acestei stiinte în sistemul stiintelor nu au ezitat sa foloseasca termenul de Economie politica, chiar în titlurile unor lucrari fundamentale2.

În raport cu evolutia în timp a vietii economice, în legatura cu denumirea stiintei economice s-au conturat mai multe puncte de vedere, fiecare dintre ele având o arie de raspândire mai mult sau mai putin cuprinzatoare. Între denumirile comentate în timp si spatiu se detaseaza: „Plutologia” sau „Plutonomia”, „Oenologia”, „Chrematonomia”, „Catallactica”, „Economia pura”, „Economia aplicata”, „Economia sociala”, „Economia nationala” etc.3

Initial, teoria economica, înteleasa ca economie politica, era considerata o singura stiinta economica. Ea a început sa se formeze ca o disciplina stiintifica autonoma în cadrul curentului de gândire fiziocrat, în decursul secolului al XVIII-lea. S-a trecut astfel de la abordarea problemelor economice ca o anexa la preocuparile cu caracter filosofic, politico-juridic, de morala religioasa si politica economica, la prima încercare de a construi un sistem de gândire asupra fenomenelor economice, ordonate într-un circuit economic de ansamblu. Se considera ca acest circuit începe cu productia agricola, înteleasa ca izvor al tuturor bogatiilor.