Economia Informației - Suport de Curs

INFORMATIA – OBIECT AL ECONOMIEI

PLANUL TEMEI:

1. Introducere

2. Conceptul de “informatie”

3. Tipologii ale informatiei

4. Caracteristicile principale ale informatiei

OBIECTIVE:

- întelegerea esentei informatiei si sesizarea diverselor perspective din care ea poate fi abordata;

- evidentierea principalelor tipologii în care poate fi încadrata informatia si a specificului fiecareia dintre categoriile componente ale acestora;

- prezentarea setului de caracteristici generale ale informatiei, prin care ea se distinge în raport cu alte entitati existentiale (materie, energie);

- explicarea particularitatilor prin care informatia se individualizeaza în calitate de obiect al economiei.

1. Introducere

Informatia este omniprezenta în viata individuala si sociala; în virtutea capacitatilor sale cognitive si de comunicare, omul este o fiinta sociala inteligenta si, ca urmare, se manifesta ca un subiect activ din punct de vedere informational.

Informatia tine de însasi esenta comportamentului uman, regasindu-se în acte intelectuale cum sunt descoperirea, învatarea, creatia stiintifica si artistica, inovarea tehnologica, anticiparea, comunicarea, memorizarea etc.

Având un caracter plurivalent, informatia poate fi abordata în modalitati diverse, ceea ce a facut ca ea sa devina, pe masura dezvoltarii stiintei, de obiect de studiu multidisciplinar. În acest context, se cuvin mentionate doua tendinte complementare:

- pe de-o parte, informatia a devenit, în timp, parte integranta a obiectului de studiu a numeroase discipline stiintifice, între care se numara cibernetica, stiintele educatiei, psihologia, stiintele comunicarii etc.;

- pe de alta parte, s-au individualizat domenii de preocupari care se adreseaza în mod dedicat problematicii informatiei; în prezent, este recunoscuta, ca disciplina de sine statatoare, stiinta informatiei.

Operând cu informatia, omul face apel nu numai la propriul sau intelect si la capacitatea sa de relationare cu mediul, ci si la anumite tehnologii specifice, de la cele mai simple (de tipul “creion si hârtie”) si pâna la cele sofisticate, bazate pe calculatoare si retele teleinformatice. Tehnologia computerizata a informatiei si comunicatiilor s-a dezvoltat pe paza progreselor rapide din industria microelectronica si din cea producatoare de echipamente de calcul si comunicatii; aplicatiile acestei tehnologii, inclusiv cele din generatia inteligentei artificiale, în cele mai diverse domenii de activitate, sunt studiate de disciplina “informatica”.

În cele ce urmeaza, informatia este examinata de pe pozitiile stiintei economice. Este recunoscut faptul ca informatia reprezinta, pentru stiinta economica, un obiect de studiu cu totul special, ea fiind o resursa atipca si, totodata, o marfa atipica..

Abordarile traditionale din stiinta economica erau inspirate din realitatile erei industriale, în care predominau bunurile tangibile; contemporaneitatea aduce, însa, în prim plan aspectele intangibile, incorporale ale realitatii economice, ceea ce duce la afirmarea unei discipline economice distincte – economia informatiei. Informatia a devenit, înca din era industriala, dar, cu atât mai mult, în cea post-industriala, un obiect distinct de tranzactii, situat în centrul unui nou domeniu de afaceri.

Din acest considerente, acceptiunea atribuita conceptului de “informatie” va fi, în cele ce urmeaza, una adaptata modului de economic de gândire.

2. Conceptul de “informatie”

Informatia, considerata de unii autori chiar ca o notiune primara (care nu ar putea fi definita), reprezinta o entitate existentiala cu un nivel de generalitate similar cu cel al materiei sau al energiei.

Etimologic, termenul contemporan “informatie” are la origine verbul latin “informare”, care înseamna “a da forma”, “a introduce ordine”.

Informatia este generata prin procese de cunoastere constând în observarea directa a realitatii si/sau în prelucrarea sensurilor unor informatii preexistente.