Economia integrării europene

Definitie: Integrarea economica este un proces prin intermediul caruia doua sau mai multe piete nationale anterior separate si de dimensiuni diferite se unesc pentru a forma o singura piata (o piata comuna), de dimensiuni mai eficiente (relatiile se intensifica).

Etape:

1. Sistemul preferintelor vamale, presupune admiterea de catre un ansamblu de tari pe teritoriul lora unor avantaje vamale neaplicabile unor zone terte.

2. Zonele de comert liber.

3. Uniunile vamale.

4. Piata comuna care este un spatiu comun unui grup de state, guvernat de regulile economice de piata, in care este asigurata libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor.

5. Uniunea economica, presupuneexistenta pietei comune care functioneaza ca o piata nationala completata de armonizarea politicilor economice.

OBIECTIVELE FUNDAMENTALE ECONOMICO-SOCIALE ALE U.E.:

1. Promovarea unei dezvoltari echilibrate si armonioase a activitatilor economice in ansamblul uniunii.

2. Cresterea durabila si neinflationista, respectand mediul.

3. Promovarea unui inalt grad de convergenta a performantei economice.

4. Un nivel de folosire a fortei de munca si de productie ridicat.

5. Cresterea nivelului de trai si a calitatii vietii.

6. Promovarea coeziunii economice si sociale.

7. Promovarea solidaritatii intre statele membre.

8. Mentinerea si dezvoltarea U.E. ca un spatiu al libertatii, securitatii si justitiei, introdus prin tratatul de la Amsterdam din 1997.

9. Combaterea excuderii sociale si a discriminarilor, promovarea justitiei si protectiei sociale, solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor copilului (tratatul privind instituirea unei constitutii pentru Europa - 2004).

PRINCIPALELE TRATATE CARE AU STAT LA BAZA CONSTITUIRII U.E. DE AZI

1. Comunitatea Europeana a Carbulelui si Otelului. Tratatul de infiintare a C.E.C.O. a dost semnat la Paris in 1951 de catre 6 state – Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. A intrat in vigoare in 1952, durata sa fiind prevazuta pentru 50 de ani. Obiectivele prevazute prin tratatul C.E.C.O.ul C.E.C.O. erau:

a. crearea unei piete comune a carbunelui si a otelului;

b. stabilirea institutiilor comune sau a mijloacelor de actiune pentru a organiza piata comuna si a elabora o politica economica si sociala comuna.

Pentru realizarea acestor obiective a fost creata Inalta Autoritate care a actionat ca un organ supranational.

Piata Comuna a Carbunelui si Otelului a permis sa se experimenteze formula unei integrari sectoriale ce putea fi extinsa progresiv si la alte domenii. Piata Comuna a Carbunelui si Otelului s-a deschis in februarie 1953 si Piata Comuna a Produselor Siderurgice s-a deschis in mai 1953.

2. Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.). Trataul de infiintare a fost semnat la Roma pe 25 martie 1957 de catre aceleasi 6 tari membre ale C.E.C.O. Obiectivul principal a fost stabilirea unei piete comune si aprobarea progresiva a politicilor economice ale statelor membre prin care sa promoveze in cadrul ei o dezvoltare armonioasa a activitatilor economice, o expansiune continua si echilibrata, o crestere a stabilitatii, o sporire a standardului de viata si relatiilor economice stranse intre tarile membre. Pentru realizarea acestor obiective, C.E.E. trebuia sa intreprinda actiuni:

a. ralizarea zonelor de comert liber si a uniunilor vamale;

b. edificarea pietei comune;

c. realiozarea unei uniuni economice si monetare.

3. Consiliul European al Energiei Atomice (C.E.E.A., Euratom). Tratatul care o instituia s-a semnat la Roma pe 25 martie 1957 de aceleasi 6 tari. Scopul acesteia a fost de a contribui prin stabilirea conditiilor necesare formarii si dezvoltarii rapide a industriei nucleare, in cadrul unei piete comune, la dezvoltarea relatiilor cu alte tari si la ridicarea nivelului de viata in statele membre.

Concluzie:

Crearea U.E. este rezultatul unui proces istoric, constituirea Comunitatilor prin cele trei tratate fiind inceputul unei dezvoltari continue. Evolutia comunitatilor a reprezentat o miscare progresiva spre unitate.

Principalele directii ale dezvoltareii sistemului comunitar in timp au urmarit:

- modificarea institutionala;

- adancirea si extinderea domeniului initiativei comunitare;

- extinderea spatiului comunitar.