Economia integrării europene

PARTEA I. Istoria si dezvoltarea procesului de integrare europeana

Integrare economica europeana  repere teoretice, evolutii concrete

Expresia integrare economica poate acoperi o multitudine de aspecte, de la pozitia unei

filiale în cadrul unei companii, la cea a unei economii nationale în cadrul unui spatiu regional.

Dintre multiplele definitii existenteii, ne vom opri asupra celei care considera integrarea drept

un proces de eliminare graduala a frontierelor de orice natura între doua sau mai multe

state independente, menit sa permita respectivelor state sa functioneze ca o unica entitate

(Pelkmans, 2003, p. 3), definitie care se apropie destul de mult de cea oferita de W. Wallace,

conform caruia integrarea presupune crearea si mentinerea unor modele intense si

diversificate de interactiune între unitati anterior autonome (W. Wallace, 1990, p. 9).

E. Dobrescu (2001) ofera o trecere în revista a câtorva din cele mai rezonante definitii:

§ Proces în cadrul caruia actori politici din diferite structuri nationale sunt convinsi sa-si

transfere loialitatea, sperantele si activitatile politice, catre un nou centru, ale carui

institutii poseda sau pretind ca poseda jurisdictie asupra statelor nationale

preexistente (Ernest B. Haas, 1958, 1976);

§ Punerea la un loc a mai multor operatii, efectuate de aceeasi firma  integrare pe

verticala  sau de firme diferite încorporate în aceeasi unitate economica  integrare

pe orizontala (Francois Perroux, 1954);

§ Procesul prin care natiuni, pâna atunci doritoare si capabile sa-si conduca

independent politica interna si externa, încearca sa ia împreuna anumite decizii sau

sa delege procesul luarii deciziilor unor organe centrale, respectiv procesul prin care

actori politici din mai multe state diferite sunt convinsi sa-si transfere sperantele si

activitatile politice catre un nou centru (Lean N. Lindberg, 1963).

J. Nye (1968, p. 855) considera ca exista trei tipuri de integrare: economica, politica si

sociala. Integrarea economica este definita ca reprezentând un înalt nivel al schimburilor

economice între entitatile componente, integrarea sociala drept proces de unificare la nivelul

maselor, grupurilor specifice si elitelor, iar integrarea politica ca incluzând o multitudine de

fenomene, inclusiv decizii si atitudini similare la nivel international si al statelor membre.

Majoritatea analistilor percep însa integrarea drept un fenomen în primul rând economic,

încercând astfel sa raspunda la întrebari privind nivelurile de interdependenta, conditiile ce

trebuie întrunite, efectele generate etc. Deoarece termenul de integrare economica poate fi

interpretat atât în sens dinamic, cât si static, în continuare vom prezenta cele doua abordari:

a) Dinamica  integrarea este privita ca un proces prin care frontierele economice dintre

statele membre sunt treptat desfiintate (echivalent cu a afirma ca discriminarile

nationale sunt astfel eliminate), ducând la aparitia unui spatiu economic nou;

b) Statica  integrarea este definita ca reflectând o situatie în care componentele

nationale ale entitatii economice nou create desi nu mai sunt separate prin frontiere

economice, functioneaza în continuare ca entitati distincte.

Trebuie facuta observatia ca interpretarea dinamica este cea care revine în majoritatea

lucrarilor de gen, fiind si cea pe care o vom adopta în continuare si în cadrul acestui curs.

Integrarea economica presupune deci eliminarea barierelor economice dintre doua sau mai

multe state, bariere care, la rândul lor, pot fi definite ca reprezentând orice tip de obstacole

care împiedica sau distorsioneaza mobilitatea factorilor de productie. Trebuie retinut însa ca,

de cele mai multe ori, barierele economice nu coincid cu cele teritoriale, Pelkmans afirmând

ca în vreme ce tarile sunt demarcate de frontiere teritoriale, economiile sunt demarcate de

frontiere economice (Pelkmans, 2002, p. 2). În acelasi timp, experienta europeana

demonstreaza ca eforturile de eliminare a barierelor economice si teritoriale nu elimina

automat toate distorsiunile care se manifesta la nivelul pietei unice, distorsiuni determinate

de diferente în calitatea infrastructurii, a nivelului de dezvoltare sau de existenta

aglomerarilor industriale si care continua sa se manifeste si dupa eliminarea barierelor

economice.

Într-o lume ideala, în care nu exista state-natiune si nici guverne, integrarea economica ar

putea ramâne o simpla integrare a pietelor, fara sa sufere nici o influenta politica. Într-o lume

reala însa, integrarea economica este influentata de factorii politici, în cazul procesului de

integrare economica europeana, acest lucru fiind chiar extrem de evident. Mai mult, relatia

stabilita între procesul de integrare economica si cel de integrare politica a fost evidenta înca

de la început. Apelul facut de Ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, în mai

1950, de a pune doua din cele mai importante sectoare ale industriei de razboi, respectiv

carbunele si otelul, sub coordonarea unei singure autoritati nationale, era menit în primul

rând sa duca la evitarea unii nou conflict franco-german. Ulterior, Tratatul de la Roma, din

1957, face trimiteri explicite la o posibila integrare politica, mentionând dorinta de a crea an

ever closer Union among the people of Europe. În acest mod, integrarea economica a fost

privita si ca un mijloc de instaurare a pacii, conflictele politice fiind tot mai golite de continut

pe masura ce barierele în calea schimburilor comerciale sunt eliminate iar masurile de

liberalizare a schimburilor de persoane, capital si servicii, precum si de realizare a unei

uniuni economice si monetare devin tot mai evidente.

Integrarea economica nu a fost privita niciodata ca un scop în sine, si pe masura ce relatiile

economice devin tot mai strânse, ideea integrarii politiceiii revine tot mai frecvent, cele doua

forme de integrare potentându-se reciproc. Oricum, daca apare ca neîndoielnic faptul ca la

începuturile procesului de integrare economica au stat motive politice, la fel de evident este

si faptul ca, pe masura ce procesul integrarii economice a avansat, în principal prin

intermediul integrarii pietelor dar si prin aplicarea unor politici economice specifice,

consecintele politice nu au întârziat sa se manifeste (vezi, de pilda, dezbaterile si

consecintele adoptarii euro). A stabili însa cum si în ce masura obiectivele economice au

influentat natura si cursul procesului de integrare economica se dovedeste a fi extrem de

dificil (Pelkmans, 2003).