Economia întreprinderii

Conceptul de „piaţă”

Ce este piaţa? Specialiştii nu au căzut de acord asupra unei definiţii unanim acceptate, însă există câteva condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o entitate economică pentru a putea fi numită piaţă. Astfel, piaţa este:

- un spaţiu economic, o zonă geografică bine delimitată (excepţie fac pieţele virtuale);

- este locul unde se întâlnesc cererea şi oferta, prin intermediul purtătorilor lor, cumpărătorii şi ofertanţii, care negociază şi tranzacţionează bunuri şi servicii;

- locul unde se formează preţul, prin intermediul mecanismului cerere – ofertă; preţul reprezintă un compromis între C şi O, fiind, în economia de piaţă, cea mai des întâlnită formă de contraprestaţie oferită în schimbul produselor economice;

- locul de întâlnire al agenţilor economici, împărţiţi pe piaţă în vânzători şi cumpărători; (Obs.: un agent economic poate fi succesiv când vânzător, când cumpărător, însă nu în cadrul aceleiaşi tranzacţii);

- piaţa este locul unde se stabilesc priorităţile economice şi anume răspunsurile la întrebările ce? cât? cum? şi pentru cine să produc?;

- piaţa este reglată prin intermediul concurenţei; prin concurenţă se înţeleg relaţiile de competiţie dintre agenţii economici care îşi dispută aceeaşi piaţă.

Piaţa întreprinderii

Definiţie: Piaţa întreprinderii este un segment al pieţei totale de mărfuri, care defineşte gradul efectiv sau potenţial de pătrundere în consum a bunurilor şi serviciilor firmei. Ea reprezintă raporturile dintre oferta proprie de produse şi cererea exprimată pentru acestea.

În relaţiile de piaţă, întreprinderea apare în dublă ipostază:

• ofertant (vânzător) pe piaţa bunurilor şi serviciilor proprii;

• cumpărător (beneficiar) pe piaţa factorilor de producţie utilizaţi.

Obs.: de regulă, noţiunea de piaţă a întreprinderii se referă la calitatea acesteia de vânzător, de ofertant.

În viaţa economică se disting următoarele profiluri ale pieţei întreprinderii:

a) Piaţa întreprinderii producătoare de bunuri materiale. Aceste tipuri de bunuri pot fi stocate şi comercializate ulterior.

Din punct de vedere al ariei geografice, piaţa acestui tip de întreprindere este foarte întinsă. Perimetrul ariei geografice este influenţat de mărimea cererii, de natura produsului (dacă este transportabil, perisabil etc.) şi de capacitatea de producţie a firmei.

În ceea ce priveşte segmentarea de profil, aceasta este determinată de gradul de specializare a întreprinderii. Astfel, firma poate fi specializată în producerea unui singur produs sau poate realiza mai multe tipuri de produse.

b) Piaţa întreprinderii prestatoare de servicii. Serviciile nu pot fi stocate, fiind legate direct de factorul timp.

Aria geografică a acestui tip de piaţă este determinată, în majoritatea cazurilor, de modul de amplasare a unităţilor din subordine. Exemplu: piaţa serviciilor de alimentare cu apă, a serviciilor de transport ş.a.

În privinţa segmentării de profil, şi acest tip de întreprinderi se pot înscrie pe piaţa unui singur serviciu sau pe piaţa mai multor servicii.

c) Piaţa întreprinderii distribuitoare (de comerţ). Distribuitorii intermediază transferul de bunuri şi servicii dintre producători şi consumatori, încasând în schimb comisioane. Această piaţă este teoretic nelimitată, obiectul tranzacţiilor făcându-l atât bunurile de consum, cât şi bunurile de producţie. Indiferent însă de obiectul tranzacţiei, mecanismul de confruntare a cererii cu oferta este acelaşi.

Din punct de vedere al concurenţei de pe piaţă, putem întâlni:

a) Piaţă foarte concurenţială (monopolistică), caracterizată prin atomicitatea cererii şi a ofertei, adică prin existenţa unui număr mare de agenţi economici, de puteri economice mici şi aproximativ egale, care nu pot influenţa individual preţul sau piaţa. În acest caz există un grad ridicat de satisfacţie a consumatorilor, care au posibilitatea să aleagă produsele care le maximizează satisfacţia.

b) Piaţa de oligopol se caracterizează printr-un număr redus de ofertanţi, care pot influenţa piaţa şi deciziile celorlalţi. Este cel mai des întâlnit tip de piaţă, care poate lua însă forma cartelului atunci când există înţelegeri între oligopolişti.

c) Piaţa de monopol presupune existenţa unui singur vânzător, care controlează atât preţul cât şi piaţa, afectând grav nivelul de satisfacţie al consumatorilor. Întreprinderea aflată în situaţia de monopol înregistrează profituri foarte mari, rezultate din poziţia sa privilegiată de pe piaţă.

Definiţie: Piaţa produsului/serviciului este o subdiviziune a pieţei totale, care defineşte gradul de penetrare a produsului sau serviciului în consum, în funcţie de solicitările cumpărătorilor şi de posibilităţile de desfacere.

În concluzie, piaţa totală circumscrisă unei anumit teritoriu este constituită din ansamblul pieţelor întreprinderilor care acţionează în cadrul acelui teritoriu sau din totalitatea pieţelor bunurilor şi serviciilor care fac obiectul tranzacţiilor în acea zonă.

Astfel, la nivelul întreprinderii, piaţa acesteia se confundă cu piaţa produselor sale, iar piaţa fiecărui produs apare ca o componentă a pieţei întreprinderii.