Economia întreprinderii

Tema nr.1

ÎNTREPRINDEREA ÎN ACTIVITATEA ECONOMICĂ GENERALĂ

Unităţi de învăţare

Întreprinderea – clasificări conceptuale

Mediul întreprinderii

Resursele întreprinderii

Tipologia întreprinderii

Timpul alocat temei: 4 ore

Bibliografie recomandată

1. Vărzaru M., Economia întreprinderii,

Ed.Universitaria, Craiova, 2006

2. Constantinescu D.,Nistorescu T., Economia

întreprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2008

3. Constantinescu D., Nistorescu T., Tumbăr C.,

Economia întreprinderii, Ed. Sitech, Craiova, 2006

4. Vărzaru M., Economia întreprinderii. Noţiuni

fundamentale, Ed. Helios, Craiova, 2006

1.1. ÎNTREPRINDEREA - CLASIFICĂRI CONCEPTUALE

A. Diversitatea termenilor

În limbajul uzual, atunci când se discută

despre întreprindere se utilizează mai mulţi

termeni:

societate

firmă

instituţie

organizaţie

Diversitatea termenilor este necesară

pentru a realiza o mai corectă diferenţiere

din punctul de vedere al cerinţelor

contemporane de gestiune.

Întreprinderea – termen economic

nerecunoscut în drept, destul de imprecis,

deoarece înglobează situaţii şi activităţi

foarte diverse.

Definiţia 1

Întreprinderea – un actor economic care

produce bunuri şi servicii pentru alţi actori şi

care obţine profit.

Simplă - de nuanţat şi de completat pentru

a evidenţia caracteristicile funcţionale ale

oricărei întreprinderi, dincolo de diversitatea

sa aparentă.

Definiţia 2

Întreprinderea – unitatea de bază a

economiei unei ţări sau a economiilor mai

multor ţări (întreprinderea multinaţională),

constituită cu scopul de a produce bunuri

materiale sau de a presta servicii destinate

pieţei, în vederea satisfacerii nevoilor

clienţilor şi realizării de profit.

Întreprinderile sunt regrupate pe ramuri de

activitate, după natura produsului fabricat.

Ele produc bunuri şi servicii ale căror

consumatori sunt, de regulă, familiile

(indivizii) şi alte întreprinderi.

Societatea

Termen juridic care ia în considerare una

din formele legale posibile pentru a încadra

o activitate economică, respectiv contractul

de societate.

Termen care se refera la aspectul juridic al

activităţii.

Tipuri de societăţi:

- de persoane – SNC (societate în nume colectiv)

- de capitaluri – SA (societăţi anonime)

Firma

Termen anglo-saxon cu utlizare mai redusă

astăzi, larg utilizat în teoriile microeconomice

clasice asupra pieţelor.

Teoria firmei se dezvoltă în anii 1930,

pentru a analiza formele de concurenţă ale

pieţei.

Termen caracteristic unei abordări economice

care privilegiază dinamica externă a pieţelor, şi

mai puţin înţelegerea şi cunoaşterea funcţionării

fiecărei întreprinderi.