Economia Întreprinderii

NOTA INTRODUCTIVA:

Economia întreprinderii, ca disciplina fundamentala, predata studentilor de la specializarile

economice devine o necesitate în conditiile în care mediul economic românesc, caracterizat prin mobilitatea

specifica tranzitiei la economia de piata, îsi modifica permanent coordonatele.

Aceasta disciplina asigura însusirea cunostintelor necesare privind cadrul organizatoric, legislatia

economica, sfera de actiune a agentilor economici în conditiile actuale.

OBIECTIVE:

Dupa parcurgerea continutului disciplinei, studentul va fi familiarizat cu

a. componentele, principiile si notiunile de baza ale functionarii întreprinderii, firmei în general

b. principalele functii si componente ale firmei, cu strategia acesteia, asigurându-se astfel receptarea

superioara a disciplinelor de specialitate din ani mai mari de studiu.

c. etapele care pot permite posibililor întreprinzatori sa creeze societati private.

DISCIPLINE ANTERIOARE CERUTE: Economie politica

PROCEDURI DIDACTICE FOLOSITE IN PROCESUL DIDACTIC: prelegerea,

citarea legislatiei economice actuale, dezbaterea, explicarea unor scheme, tabele, formule, lucrari

practice, referate, studii de caz etc.

o FORMA DE EVALUARE: examen oral. Disciplina este studiata pe parcursul unui

semestru, activitatea didactica finalizându-se prin examen. Pentru a se putea prezenta la

examen, studentii au obligatia de a participa la activitatile desfasurate în perioadele de

pregatire - evaluare din timpul semestrului (elaborarea unui proiect în care sa prezinte o

analiza a unei societati comerciale din punct de vedere economic, prezentarea de solutii la

diverse studii de caz, sustinerea de referate, lucrari si probe de control etc.)

o EVALUAREA CUNOSTINTELOR VA LUA IN CONSIDERARE:

- Examinarea finala: 70%

- Apreciere activitate seminar 30%

3

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINDERE

Rezumat:

Întreprinderea reprezinta unitatea organizatorica ce reuneste resurse materiale, financiare si umane

în scopul obtinerii unui profit. Ea trebuie înteleasa ca un ansamblu de elemente aflate în interactiune

permanenta. Elementele obligatorii ale aparitiei si fundamentarii unei întreprinderi sunt acelea a

îndeplinirii, cumulativ a urmatoarelor conditii:

- Existenta unei nevoi nesatisfacute cu posibilitatea de a se transforma în cerere potentiala;

- Posibilitatea organizarii unitatii între resursele materiale, financiare si umane printr-un mod

eficient de organizare si conducere a firmei;

- Identificarea posibilitatii de a obtine un profit acceptabil pe o perioada îndelungata de timp prin

efectuarea calculelor de eficienta care vor trebui sa tina seama de conditiile de desfasurare a

activitatii.

1.1. Întreprinderea – produs si agent al mediului economic

Întreprinderea poate fi definita drept o entitate rezultata în urma unei interactiuni continue între

resursele materiale, financiare si umane care alcatuiesc continutul sau omogen si o serie de elemente extrem

de variate, care alcatuiesc mediul extern. Într-o astfel de abordare întreprinderea apare ca o componenta a

mediului social-economic.

Continutul mediului social-economic vizeaza un ansamblu de elemente de natura diferita, precum

politica, economica, tehnico-stiintifica, manifestate pe plan national si international care actioneaza asupra

unitatilor în strânsa interdependenta. Aceste elemente se gasesc la un moment dat într-un raport care asigura

echilibrul mediului, în dinamica, însa, apar modificari conducând la evolutia sistemului economic. Aceasta

se realizeaza sub actiunea permanenta a unor factori, care sub impactul revolutiei tehnico-stiintifice

genereaza activitati noi. Satisfacerea acestora presupune aparitia unui agent de mediu care intra în relatie cu

ceilalti agenti. De aici rezulta ca întreprinderea este un produs, un rezultat al mediului social-economic si nu

poate exista în afara mediului.

În acelasi timp, pentru realizarea obiectului sau de activitate, întreprinderea genereaza necesitati noi.

Pentru satisfacerea acestora întreprinderea intra în relatie cu alti agenti de mediu, inexistenta acestora

presupunând aparitia unor noi agenti. Aceasta dubla postura în care apare întreprinderea în cadrul mediului,

ca beneficiar al unor produse sau servicii realizate de anumiti agenti si de prestatori de servicii pentru alti

agenti, o plaseaza pe aceasta în rândul agentilor de mediu. În masura în care întreprinderea apare în relatie de

vânzare-cumparare sau în alte tipuri de relatie generate de acestea, actioneaza ca agent economic si de piata.

Satisfacerea nevoilor sociale în ansamblu se realizeaza, de regula, prin mai multe modalitati:

autoconsum sau prestarea unor servicii de catre persoane autorizate sau întreprinderi.

Prin pozitia detinuta în cadrul mediului, întreprinderea ne apare si ea ca o forma de realizare a

necesitatii. În cadrul economiei nationale aceasta apare ca unitate de baza, fiind organizata în mod specific

pentru satisfacerea nevoilor persoanelor fizice.

Întreprinderea reprezinta organizatia ce reuneste resurse materiale, financiare si umane în scopul

realizarii unor prestatii destinate satisfacerii nevoilor potentialilor clienti, în conditiile obtinerii unui profit.

Existenta oricarei firme va tine cont de