Cuprins
- CUPRINS
- CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINDERE 5
- 1.1. Întreprinderea – produs si agent al mediului economic 5
- 1.2. Întreprinderea abordata ca organizatie 5
- 1.3. Trasaturi definitorii ale firmei în abordare sistemica 6
- 1.4. Rolul întreprinderii în cadrul economiei 7
- 1.5. Crearea întreprinderilor 7
- 1.6. Tipologia întreprinderilor 9
- CAPITOLUL 2. RELATIILE ÎNTREPRINDERII CU MEDIUL ECONOMICO-SOCIAL 11
- 2.1. Mediul ambiant al întreprinderii 11
- 2.2. Sistemul interconexiunilor întreprinderii cu mediul 14
- 2.2.1. Mediul ca furnizor de informatii 14
- 2.2.2. Factorii de influenta ai mediului ambiant al întreprinderii 14
- CAPITOLUL 3. CONTEXTUL ECONOMIC ROMÂNESC DUPA 1989………………………….17
- 3.1. Probleme specifice privind restructurarea si dezvoltarea societatilor comerciale în România 17
- 3.1.1. Restructurarea întreprinderilor - problema majora a constituirii economiei de piata
- functionale…… 17
- 3.1.2. Modalitati de restructurare si dezvoltare a societatilor comerciale 18
- CAPITOLUL 4. FORME MODERNE DE ORGANIZARE A FIRMELOR ÎN ECONOMIA DE
- PIATA CONTEMPORANA 23
- 4.1. Modalitati de crestere a întreprinderii 23
- 4.2. Modalitati de asociere a întreprinderilor întâlnite în tarile dezvoltate 23
- 4.2.1. Cartelul 24
- 4.2.2. Concernul 24
- 4.2.3. Trustul 25
- 4.2.4. Holdingul 25
- 4.2.5. Grupurile de întreprinderi 26
- CAPITOLUL 5. PROCESUL DE CREARE A UNEI NOI ÎNTREPRINDERI ÎN CONDITIILE
- ACTUALE ALE ROMÂNIEI 28
- 5.1. Stabilirea obiectivului activitatii noii întreprinderi 28
- 5.2. Elementele studiului preliminar privind fundamentarea crearii unei noi firme 28
- 5.3. Evaluarea viabilitatii si a profitabilitatii crearii unei noi întreprinderi 29
- 5.4. Alegerea formei juridice 29
- 5.5. Formalitatile si lucrarile de executat pentru constituirea efectiva a întreprinderii 30
- 5.6. Asigurarea viabilitatii si rentabilitatii întreprinderii pe baza unei strategii economice
- concretizate în planuri adecvate 30
- CAPITOLUL 6. PROBLEMATICA CREARII SI DEZVOLTARII NOILOR
- ÎNTREPRINDERI 32
- 6.1. Conceptul de întreprinzator 32
- 6.2. Profilul întreprinzatorului 34
- 6.3. Motivatia crearii unei noi întreprinderi 36
- 6.4. Elementele crearii unei noi întreprinderi 39
- 4
- CAPITOLUL 7. ACTIVITATILE ÎNTREPRINDERII 43
- 7.1. Mecanismul de functionare a întreprinderii 43
- 7.2. Activitatea de aprovizionare 44
- 7.2.1. Principalele atributii si obiective ale aprovizionarii 44
- 7.2.2. Elaborarea strategiei de aprovizionare materiala a întreprinderii 45
- 7.3. Stocarea marfurilor 45
- 7.4. Activitatea de desfacere 46
- 7.4.1. Actiuni premergatoare vânzarii 46
- 7.4.2. Elemente caracteristice vânzarilor de produse 47
- 7.4.3. Activitatile post-vânzare 48
- 7.5. Activitatea de promovare 48
- 7.6. Activitatea de transport (exemplu pentru întreprinderea turistica) 49
- 7.7. Activitatea de productie 49
- 7.7.1. Structura de productie a întreprinderii 50
- 7.7.2. Tipuri de productie 51
- 7.8. Activitatea de investitii 52
- 7.9. Activitatea de planificare macroeconomica 52
- 7.10. Prestarea serviciilor (exemplu pentru întreprinderea turistica) 53
- CAPITOLUL 8. EFICIENTA ÎNTREPRINDERII 55
- 8.1. Indicatorii eficientei întreprinderii 55
- 8.1.1. Veniturile 55
- 8.1.2. Cheltuielile 56
- 8.1.3. Profitul 58
- 8.2. Rentabilitatea activitatii comerciale 59
- CAPITOLUL 9. STRATEGIILE ÎNTREPRINDERII 62
- 9.1. Nevoile obiective ale firmelor în tranzitia la economia de piata 62
- 9.2. Importanta strategiilor economice pentru activitatea întreprinderii 63
- 9.3. Definirea conceptelor de strategie economica si politica economica. Componentele unei strategii
- economice 63
- 9.4. Tipologia strategiilor economice. Conceptul de strategie economica de dezvoltare si proces
- de conducere strategica 64
- 9.5. Model de elaborare a unei strategii economice 65
- 9.6. Planul – instrument de concretizare si realizare a strategiei economice 67
- ÎNTREBARI DE CONTROL 69
- BIBLIOGRAFIE 83
- 5
Extras din curs
NOTA INTRODUCTIVA:
Economia întreprinderii, ca disciplina fundamentala, predata studentilor de la specializarile
economice devine o necesitate în conditiile în care mediul economic românesc, caracterizat prin mobilitatea
specifica tranzitiei la economia de piata, îsi modifica permanent coordonatele.
Aceasta disciplina asigura însusirea cunostintelor necesare privind cadrul organizatoric, legislatia
economica, sfera de actiune a agentilor economici în conditiile actuale.
OBIECTIVE:
Dupa parcurgerea continutului disciplinei, studentul va fi familiarizat cu
a. componentele, principiile si notiunile de baza ale functionarii întreprinderii, firmei în general
b. principalele functii si componente ale firmei, cu strategia acesteia, asigurându-se astfel receptarea
superioara a disciplinelor de specialitate din ani mai mari de studiu.
c. etapele care pot permite posibililor întreprinzatori sa creeze societati private.
DISCIPLINE ANTERIOARE CERUTE: Economie politica
PROCEDURI DIDACTICE FOLOSITE IN PROCESUL DIDACTIC: prelegerea,
citarea legislatiei economice actuale, dezbaterea, explicarea unor scheme, tabele, formule, lucrari
practice, referate, studii de caz etc.
o FORMA DE EVALUARE: examen oral. Disciplina este studiata pe parcursul unui
semestru, activitatea didactica finalizându-se prin examen. Pentru a se putea prezenta la
examen, studentii au obligatia de a participa la activitatile desfasurate în perioadele de
pregatire - evaluare din timpul semestrului (elaborarea unui proiect în care sa prezinte o
analiza a unei societati comerciale din punct de vedere economic, prezentarea de solutii la
diverse studii de caz, sustinerea de referate, lucrari si probe de control etc.)
o EVALUAREA CUNOSTINTELOR VA LUA IN CONSIDERARE:
- Examinarea finala: 70%
- Apreciere activitate seminar 30%
3
CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINDERE
Rezumat:
Întreprinderea reprezinta unitatea organizatorica ce reuneste resurse materiale, financiare si umane
în scopul obtinerii unui profit. Ea trebuie înteleasa ca un ansamblu de elemente aflate în interactiune
permanenta. Elementele obligatorii ale aparitiei si fundamentarii unei întreprinderi sunt acelea a
îndeplinirii, cumulativ a urmatoarelor conditii:
- Existenta unei nevoi nesatisfacute cu posibilitatea de a se transforma în cerere potentiala;
- Posibilitatea organizarii unitatii între resursele materiale, financiare si umane printr-un mod
eficient de organizare si conducere a firmei;
- Identificarea posibilitatii de a obtine un profit acceptabil pe o perioada îndelungata de timp prin
efectuarea calculelor de eficienta care vor trebui sa tina seama de conditiile de desfasurare a
activitatii.
1.1. Întreprinderea – produs si agent al mediului economic
Întreprinderea poate fi definita drept o entitate rezultata în urma unei interactiuni continue între
resursele materiale, financiare si umane care alcatuiesc continutul sau omogen si o serie de elemente extrem
de variate, care alcatuiesc mediul extern. Într-o astfel de abordare întreprinderea apare ca o componenta a
mediului social-economic.
Continutul mediului social-economic vizeaza un ansamblu de elemente de natura diferita, precum
politica, economica, tehnico-stiintifica, manifestate pe plan national si international care actioneaza asupra
unitatilor în strânsa interdependenta. Aceste elemente se gasesc la un moment dat într-un raport care asigura
echilibrul mediului, în dinamica, însa, apar modificari conducând la evolutia sistemului economic. Aceasta
se realizeaza sub actiunea permanenta a unor factori, care sub impactul revolutiei tehnico-stiintifice
genereaza activitati noi. Satisfacerea acestora presupune aparitia unui agent de mediu care intra în relatie cu
ceilalti agenti. De aici rezulta ca întreprinderea este un produs, un rezultat al mediului social-economic si nu
poate exista în afara mediului.
În acelasi timp, pentru realizarea obiectului sau de activitate, întreprinderea genereaza necesitati noi.
Pentru satisfacerea acestora întreprinderea intra în relatie cu alti agenti de mediu, inexistenta acestora
presupunând aparitia unor noi agenti. Aceasta dubla postura în care apare întreprinderea în cadrul mediului,
ca beneficiar al unor produse sau servicii realizate de anumiti agenti si de prestatori de servicii pentru alti
agenti, o plaseaza pe aceasta în rândul agentilor de mediu. În masura în care întreprinderea apare în relatie de
vânzare-cumparare sau în alte tipuri de relatie generate de acestea, actioneaza ca agent economic si de piata.
Satisfacerea nevoilor sociale în ansamblu se realizeaza, de regula, prin mai multe modalitati:
autoconsum sau prestarea unor servicii de catre persoane autorizate sau întreprinderi.
Prin pozitia detinuta în cadrul mediului, întreprinderea ne apare si ea ca o forma de realizare a
necesitatii. În cadrul economiei nationale aceasta apare ca unitate de baza, fiind organizata în mod specific
pentru satisfacerea nevoilor persoanelor fizice.
Întreprinderea reprezinta organizatia ce reuneste resurse materiale, financiare si umane în scopul
realizarii unor prestatii destinate satisfacerii nevoilor potentialilor clienti, în conditiile obtinerii unui profit.
Existenta oricarei firme va tine cont de
Preview document
Conținut arhivă zip
- Economia Intreprinderii.pdf