Economia întreprinderii

Ce este o întreprindere?

Definiție (Francois Perroux):

Întreprinderea este o formă de organizare a producției în cadrul căreia resurse aduse de către alți actori economici sunt combinate pentru a produce bunuri materiale sau servicii cu scopul ca din vânzarea pe piață a acestora să se obțină o diferență pozitivă între cele două serii de prețuri (cele obținute la vânzarea producției realizate și cele plătite pentru resursele utilizate)

Ce este o întreprindere?

Componentele definiției:

Formă de organizare a producției (producția fiind modul în care oamenii își asigură bunurile necesare)

Obținerea resurselor de pe piață (în schimbul unui preț sau la un anumit cost) spre deosebire de alte forme de producție: profesii liberale, meșteșuguri;

Produsele sunt vândute pe piață, unde se decide dacă sunt cumpărate și la ce preț

Scopul întreprinderii (motivația întreprinzătorului) este de a obține mai mult din vânzarea produselor decât a plătit pentru procurarea resurselor.

Forme de organizare a producției în istorie ce prefigurează tipuri de întreprinderi din prezent

Egipt: întreprinderi de stat (monopol de stat)

Grecia antică: întreprinderi mici și mijlocii (IMM)

Imperiul Roman : Întreprinderea multinațională

Evul mediu: pluri-producție și auto-consum

Evul mediu târziu: coordonare pe profesii (industrii) similar cartelurilor

Caracteristici comune întreprinderilor

Caracteristici comune ale întreprinderilor

Definiția întreprinderii:

Genul proxim: mod de organizare a producției

Diferența specifică:

Patrimoniu distinct

Procese de transformare a input-urilor în output-uri

Activează pe piață

Are o anumită finalitate (obținerea unui surplus bănesc)

Patrimoniu ↔ Personalitate juridică

Atribute ale personalității juridice

Nume

Sediu

Obiect de activitate

Capacitate de folosință

Capacitate de exercițiu

Autonomie financiară

Autonomie decizională

Organizare:

subsistem de conducere

Subsistem de execuție

Producție = adăugare de valoare

INPUT-uri (factori de producție) =

Muncă

Capital

Condiții tehnice

Materii prime, materiale, , mărfuri

Bani

Piață=nu se cunosc în avans prețurile

Piața este mecanismul care stabilește prețul

O piață „eficientă” este aceea unde nici un jucător individual nu poate cunoaște în avans prețul

Finalitatea întreprinderii

Obținerea de profit (creșterea bogăției)

Variante explicative ale comportamentului întreprinderii (microeconomie)

Maximizarea profitului

Maximizarea profitului cumulat (pe termen lung)

Maximizarea rentabilității

Maximizarea rentabilității pe termen lung

Variante explicative ale comportamentului întreprinderii (economia întreprinderii)

PROFIT + CREȘTERE + CLIMAT + IMAGINE

Trăsăturile întreprinderii

Stabilitate relativă

Autonomia financiară și decizională

Caracterul prospectiv

Riscul

Caracterul dinamic

Ronald Coase: Natura și frontierele firmei (Nobel 1991)

Întreprinderea este rezultatul alegerii făcute de către unii indivizi, numiți „întreprinzători” de a evita să suporte costul utilizării mecanismului de piață de guvernare a tranzacțiilor, denumit „cost de tranzacționare” (transaction cost), prin ORGANIZAREA PRODUCȚIEI în mod independent

Frontierele firmei sunt date de raportul evolutiv dintre costul de tranzacționare și costul de complexitate

Dinamica întreprinderii (1)

Continuitatea întreprinderii (ca persoană juridică) diferă de Continuitatea modelului de afacere

La baza dinamicii conceptului de întreprindere stă acțiunea a două principii

Principiul mobilizării (forța centripetă)

Principiul mobilității (forța centrifugă)

Cele două principii acționează în raport cu:

Resursele financiare

Resursele umane

Resursele tehnico-materiale

Asemenea celor două forțe din fizică, acțiunea celor două principii se echilibrează dinamic