Economia întreprinderii în cadrul științelor economice

1. Principiul economicităţiiaa

Un comportament raţional în situaţia de resurse limitate presupune să se acţioneze astfel încât: o cu un consum dat de resurse să se obţină un rezultat cât mai bun (efect util cât mai mare) – principiul maximizării;

o pentru obţinerea unui anumit rezultat să se folosească cât mai puţine resurse – principiul minimizării;

o să se realizeze cel mai bun raport între rezultatele obţinute şi resursele consumate – principiul optimizării.

Cele trei formulări exprimă esenţa principiului general al economicităţii.

Diferenţa dintre valoarea producţiei şi costuri fiind definită ca venit net (profit) rezultă că afirmarea principiului economicităţii impune maximizarea veniturilor.

Această maximizare a veniturilor (profitului) devine concretizarea principiului economicităţii şi exprimă esenţa raţionalităţii în economia de piaţă.

In plus, comportamentul care nu ar urmari maximizarea venitului este imoral pentru ca prin eventuale pierderi inregistrate de intreprinderi se „fura” banii cu care populatia finanteaza in diferite formule intreprinderile.

Din resursele limitate pe care le poate atrage, întreprinderea urmăreşte obţinerea unui volum fizic şi valoric cât mai mare de bunuri şi servicii ca şi a altor rezultate utile.

Orice activitate a întreprinderii are o componentă economică, presupune o decizie de alocare a resurselor. Conducerea intreprinderii moderne impune aplicarea stiintei economice alaturi de alte stiinte sociale, de cele fundamentale, ale naturii şi tehnicii.

2. Clasificări în ştiinţa economică

O primă clasificare se operează având în vedere cele trei dimensiuni ale cercetării ştiinţifice economice: teoria economică, tehnologia economică şi filozofia economică.aTeoria economică analizează cauzele şi efectele proceselor economice şi formulează legităţi general valabile asupra acestora.aTehnologia economică analizează obiectivele şi mijloacele (instrumentele) acţiunii economice, operând cu reguli empirice şi principii. Tehnologia are o puternică orientare pragmatică.aFilozofia economică studiază procesele economice din perspectiva etică şi a concordanţei cu principiile, normele şi valorile umane superioare, aşa cum sunt, de exemplu, înscrise în convenţiile asupra drepturilor fundamentale ale omului sau în constituţii.aA doua clasificare. Fenomenele economice pot fi analizate atât din perspectivă generală, mondială sau naţională cât şi din perspectiva entităţilor economice mai mici (gospodării ale populaţiei, întreprinderi şi componente ale acestora, mergând până la locul de muncă). Aceste două posibile abordări au condus la împărţirea ştiinţei economice în două mari categorii: economia generală (sau naţională) şi economia întreprinderii (unităţilor economice).aEconomia generală (sau naţională – după unele accepţiuni destul de frecvent utilizate) cercetează cu precădere procesele şi cauzalităţile economice generale din perspectiva mondială, internaţională sau naţională. Ea explică esenţa, structurile şi procesele economiei. În cadrul economiei generale se face distincţia între microeconomie şi macroeconomie - microeconomia fiind diferită de economia întreprinderii.

Economia întreprinderii este orientată spre unităţile economice. Ea abordează procesele şi structurile economice concrete cu manifestarea lor reală şi din perspectivă microeconomică

Ramurile ştiinţei economice sunt tot mai cunoscute cu denumirea din limba engleză, de “Economics” şi, respectiv, “Business”