Economia Japoniei

Cuvinte/termeni-cheie: ţara soarelui-răsare, „miracolul japonez”, paternalism, angajarea pe viaţă, tehnopolise, zone industriale, economii/pieţe emergente, ASEAN- Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud Est, APEC - Cooperarea Economică Asia-Pacific, strategie asiatică a Japoniei, comerţ intraregional, yen japonez (endaka), strategii bazate pe exporturi, Zaibatsu, Keiretsu, expansionism corporatist, high-tech.

I. Japonia este a doua putere economică mondială cu 8.05% din PGM (PIB-ul fiind de 4 376 mrd $) 2007 şi prima în Asia.

Firmele Japoneze au o recunoştinţă mondială, Japonia fiind în rîndul marilor naţiuni industriale (Toyota, Nissan, Honda, Mitsubishi, Akai, Sony, Sharp, Panasonic, etc) sunt doar câteva dintre multele firme şi grupe industriale care s-au afirmat pe plan internaţional.

I loc în lume - construcţia autoturismelor, electronică.

II loc în lume - construcţia navală.

Japonia - o ţară capitalistă, dar care se deosebeşte radical de economiile occidentale, atît după modul de organizare, funcţionare, structură. Rămînerea în urmă faţă de economia SUA este încă destul de semnificativă (PIB-ul Japoniei fiind cu circa 1/3 din cel american), iar din punct de vedere al mărimilor fizice diferenţele sunt foarte mari.

Raportul dintre populatia SUA şi a Japoniei e de peste 2:1 (307 mln loc - SUA şi 128 mln loc. - Japonia), dar Japonia rămîne a fi printre statele cu cea mai mare densitate demografică între ţările capitaliste. Deşi dependentă în proporţie de 85-90% de resursele energetice din exterior, a dezvoltat o economie înalt competitivă, demonstrînd încă o dată, că nu mărimea teritoriului şi nici cea a resurselor naturale sunt cele care determină performanţele economice, ci modul de organizare managerială şi punerea în valoare a capitalului existent şi cel atras din exterior.

Mult timp economia Japoniei s-a dezvoltat în condiţii de izolare parţială sau totală faţă de continentul Asiatic şi de celelalte state ale lumii. După victoria în războiul ruso-japonez din 1904-1905, Japonia încurajată de succesul obţinut, a pus accentul pe militarizare, creând alianţe ulterior cu Germania fascistă, agresând un şir de state, inclusiv SUA. După înfrângerea ruşinoasă în cel de-al II-lea Război Mondial, Japonia a fost nevoită să pornească pe o altă cale în transformarea societăţii şi economiei. Strategia de dezvoltare s-a bazat pe renunţarea principială asupra trecutului.

Japonia a devenit un aliat important al SUA. Din teama de a nu fi influenţată de ex. URSS (socialism), dar şi prin prisma evenimentelor din Asia (triumful lui Mao Zedond în China, războiul din Coreea) a determinat SUA să acorde tot spriginul Japoniei (ca viitor aliat impotriva comunismului).

Prin planul Marshal, americanii au considerat necesar să dea mîna liberă japonezilor spre dezvoltare. Dar, prin surprinderea americanilor lucrurile au mers prea bine, asa cum s-a exprimat un congressman American: „America a ieşit învingătoare din război, Japonia a ieşit învingătoare din pacea ce a urmat”.

Japonia s-a concentrat pe o economie bazată pe exporturi, orientîndu-se către imensa piaţa americană, punându-şi la punct activitatea productivă. Marele ajutor acordat japonezilor nu au fost banii oferiţi pentru reconstrucţie, ci piaţa oferită, aproape în mod naiv.

În anii ’60 - economia japoneză alcătuia a 10-a parte din cea americană. Produsele japoneze erau mai competitive decît cele americane, iniţial textilele, oţelul, apoi în anii ’70 producţia televizoarelor, autoturismelor, maşini automate etc.

Ritmurile de creştere a economiei japoneze erau ameţitoare:

- în intervalul 1955-1970 - ritmurile de creştere a fost aproximativ de 11%. Acesta a şi fost numit „Miracolul Japonez”. E adevărat că în anii ’90 ritmurile de creştere au scăzut foarte mult constituind doar 1-2% anual, dar Japonia atinse-se un nivel destul de înalt al maturităţii social-economice.

În anii 1978-1979 Japonia a întrecut SUA după valoarea PIB-ului /per capita, iar peste 10 ani în 1988 - economia Japoniei a urcat pe poziţia a doua în lume, devansând puternicile economii europene: a Germaniei, Franţei, Marii Britanii, poziţie deţinută pînă în prezent. Japonia a devenit cel mai mare creditor în lume. Către sfârşitul anilor ’80 americanii au înţeles că ameninţarea din punct de vedere geopolitic şi geoeconomic nu vine de la ex.URSS, dar din partea Japoniei.