Economia Mediului

Modulul 1

CONCEPTE DE BAZĂ Ecologia. Protecţia mediului. Economia mediului.

Dezvoltare durabilă.

OBIECTIVE - dezvoltarea economică în concordanţă cu mediul are drept scop creşterea economică şi prevenirea deteriorării mediului, precum şi complexul de acţiuni umane necesare menţinerii în limite normale a echilibrelor naturale.

- formează abilităţile necesare pentru conducerea unor activităţi în unităţi de profil şi spiritul anteprenorial.

- crează cadrul şi microclimatul necesar atât studiului individual al studentului cât şi muncii în echipă.

RECOMANDĂRI PRIVIND STUDIUL Urmariti cu mare atentie informatiili cuprinse in sursele bibliografice recomandate.

REZULTATE AŞTEPTATE Aprofundarea aspectelor teoretice, cunoaşterea cadrului legislativ şi a cercetărilor aplicate în domeniul economiei şi protecţiei mediului.

Unitatea 1:

ECONOMIA DURABILĂ DIN PUNCT DE VEDERE AMBIENTAL. CONSIDERAŢII GENERALE

OBIECTIVE formează abilităţile necesare pentru fundamentarea deciziilor şi conducerea unor activităţi în unităţi economice de profil cu impact redus asupra calitatii principalilor factori de mediu.

NOŢIUNI CHEIE Ecologie, acquis comunitar, piramidă eltoniană, nişă ecologică, mediu

“Economia globală nu se poate extinde oricât, dacă ecosistemele de care depinde continuă să se deterioreze.”

1. Ecologia

Sistemul reprezintă un ansamblu de elemente care se găsesc în interacţiune formând un tot unitar ale carui proprietăţi sunt superioare, sau calitativ altele, decât suma caracteristicilor elementelor constitutive.

Ecologia studiază relaţiile de interacţiune dintre materia vie şi mediu, dintre sistemele alcătuite de plante şi animale. Ea evidenţiază mecanismele intime ale vieţii pe Terra, procesele naturale de transformare-conservare de substanţă, energie şi informaţie în care se angajează materia vie, organizată sub formă de sistem.

Domeniu de cunoştinţe privind economia naturii, o imagine unitară a naturii vii cu diversele sale aspecte ale luptei pentru existenţă pe baza unei tratări integratoare şi interdisciplinare (Haeckel).

Populaţia ca noţiune ecologică este un sistem alcătuit din indivizii aceleiaşi specii situaţi în aceeaşi zonă (biotop).

Biotopul reprezintă locul ocupat de o biocenoză cuprinzând mediul abiotic respectiv mediul de trai al vieţuitoarelor si toate elementele necesare aparţiei şi dezvoltarii organismelor.

Factorii mediului abiotic sunt:

1. Factorii periodici - anotimpurile, mareele, inundaţiile, intensitatea şi direcţia principală a curenţilor de aer. Acestea au o anumită periodicitate care impune o adaptare în limite de toleranţe largi tuturor proprietăţilor care alcatuiesc biocenoza.

2. Factori caracterizaţi prin variaţii neregulate - aceştia capătă valori care depăşesc limitele de toleranţă (variaţiile de temperatură).

Biocenoza este componentă vie a unui ecosistem, reprezentând o comunitate unitară şi complexă de plante şi animale.

Reacţiunea reprezintă influenţa biocenozei asupra biotopului.

Coacţiunea determină influenţa pe care un organism o exercită unul asupra altuia.

Lanţul trofic este reprezentat de o serie de organisme care în cadrul unui ecosistem succesiv consumă şi sunt consumate la rândul lor (Fig.2).

Relaţiile trofice domină legaturile dintr-o biocenoză şi se află adesea grupate în lanţuri în care unele vieţuitoare sunt mâncate de cele care le urmează ţi manancă alte vieţuitoare care le preced.