Economia Mediului

Imagine preview
(8/10 din 7 voturi)

Acest curs prezinta Economia Mediului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 71 de pagini .

Profesor: Petre Gastescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Economie, Ecologie

Cuprins

1. Economia mediului – definiţie, conţinut
2. Caracterul interdisciplinar şi integrator al Economiei mediului, limitele ei
3. Aspecte majore privind criza mediului
4. Concepte, noţiuni şi mijloace folosite în economia mediului
4.1. Conceptul de bun public
4.2. Conceptul de externalitate
4.3. Conceptul de avantaj
4.4. Conceptul de valoare economică totală
4.5. Conceptul de patrimoniu
4.6. Indicatori de mediu
4.7. Monitoringul de mediu
5. Mediul - factor economic
5.1. Raportul dintre mediu şi economie
5.2. Circuitul resurselor
5.3. Economia - sistem deschis
5.4. Resursele de materii prime şi energia
5.4.1. Modele ecologico - economice
5.4.2. Disponibilul de resurse naturale
5.4.3. Penuria de resurse naturale şi folosirea lor optimă
5.4.4. Creşterea continuă a necesarului de resurse naturale
5.4.5. Dezechilibre ecologice şi tehnologice
5.4.6. Economie şi ecoenergie
6. Raportul dintre mediu şi structurile economice
6.1. Economia naturală / economia bazată pe tehnologie
6.2. Structurile economice în viziune ecologică
6.3. Structurile economice din România în viziune ecologică
7. Mediul şi mecanismul economic
8. Mediul şi modelele de dezvoltare economică durabilă
9. Resursele mediului - integrarea lor în mecanismul de piaţă
9.1. Conceptul de resursă de mediu
9.2. Resursele naturale
9.2.1. Resursele naturale epuizabile
9.2.2. Resursele regenerabile
9.3. Capacitatea de asimilare a mediului
9.4. Resursa estetică a mediului
10. Gestionarea resurselor de apă - componentă a strategiei dezvoltării durabile
10.1. Consideraţii generale
10.2. Termeni şi noţiuni specifice în activitatea de gospodărire a apelor
10.3. Schema fluxului de apă în cadrul unei folosinţe - necesar, cerinţă, consum
11. Managementul apei în economia de piaţă
11.1. Consideraţii generale
11.2. Principii de alocare eficientă a resurselor de apă
11.3. Preţul apei ca opţiune politică
11.4. Managementul apei în contextul dezvoltării durabile
12. Analiza cost - beneficiu (ACB)
12.1. Consideraţii generale
12.2. Tipuri de costuri şi beneficii
12.2.1. Costuri şi beneficii directe
12.2.3. Evaluarea externalităţilor bazată pe preţuri de piaţă
12.2.3.1. Metode de evaluare a externalităţilor bazate pe preţurile de piaţă
12.2.4. Evaluarea externalităţilor folosind preţurile umbră
12.2.5. Metoda evaluării probabile (MEP)
12.3. Avantaje ale analizei cost - beneficiu (ACB)
Bibliografie

Extras din document

1. Economia mediului - definiţie şi conţinut

Deşi problema mediului înconjurător, nu este nouă, ea stând în atenţia mai mult sau mai puţin conştientă a omului, a socieţăţii încă de la începutul industrializării (prima jumătate a secolului al XIX-lea), n-a devenit acută decât în a doua jumătate a secolului XX - fapt ce a determinat o serie de organisme naţionale şi internaţionale să se sesizeze de consecinţele nu numai asupra sănătăţii societăţii dar, şi asupra producţivităţii economice nu pe termen scurt şi mediu ci pe termen lung.

În acest context s-a ajuns la necesitatea analizelor economice în contextul stării mediului şi problemele de management ale acestuia.

Problema abordării economiei prin prisma mediului a condus şi la câteva formulări ale acestui domeniu şi anume: economia mediului înconjurător, economic, ambianţă, economia mediului natural, economia protecţiei mediului.

Aceste variaţii pe aceeaşi temă - mediu, se datoreşte definiţiilor date în ultimele decenii de mediu natural, mediu înconjurător, mediu ambiental şi, evident, mediu geografic.

Fără a insista asupra acestor diferenţieri considerăm că termenul cel mai potrivit este de economia mediului.

Economia mediului, considerată ca disciplină economică, deşi noi o considerăm că este interdisciplinară de graniţă între economie şi disciplinele care ocupă de studierea componentelor mediului, a stării şi protecţiei lui, se ocupă cu evaluarea capacităţii sistemului natural (?) de a participa la transferul către sistemul artificial (?) în regim static şi dinamic a resurselor sale în condiţiile menţinerii potenţialului şi calităţilor acestora şi a capacităţii de regenerare.

Economia mediului trebuie să aibă ca obiectiv principal fundamentarea deciziilor eficiente de gestionarea resurselor mediului de către om, de a se desfăşura activităţile economice în concordanţă cu legile naturii.

Deci menţinerea capacităţii de regenerare, prevenirea degradării şi reconstrucţia mediului deteriorat în scopul eficienţei activităţilor economice sunt obiective ale economiei mediului.

Altfel spus, Economia mediului trebuie să se ocupe de: gestionarea raţională a resurselor, daunele şi costurile legate de mediu, instrumentele economice ale politicii de mediu, mijloacele micro şi macro economice de protecţia mediului.

Pentru atingerea obiectivelor economiei mediului se conturează câteva direcţii sau câteva laturi ale acestei discipline:

- elaborarea tehnicilor de evaluare, în sens financiar, a fenomenelor legate de evoluţia mediului şi utilizarea unor metode de analiză ca suport decizional;

- definirea şi aplicarea instrumentelor politicii de mediu;

- evaluarea dimensiunilor fenomenelor şi politicilor de mediu, la scară regională şi globală (de la nivel naţional la cel internaţional);

- fundamentarea trecerii de la un model de dezvoltare sectorială la modelul de dezvoltare integrală şi durabilă.

2. Caracterul interdisciplinar şi integratar al Economiei mediului

Mediul natural, înconjurător sau geografic ca obiect al Economiei mediului, reprezintă un sistem cu foarte multe subsisteme în interconexiune care face obiectul de studiu al multor discipline naturaliste şi socio-umane care furnizează informaţii şi concepte care trebuiesc analizate şi integrate în conceptele, pârghiile şi instrumentele economice şi ale mediului.

Pentru economia mediului sunt indispensabile cunoaşterea legilor biologice, ecologice, geogafice şi economice şi ale mediului.

Pentru economia mediului sunt indispensabile cunoaşterea legilor biologice, ecologice, geografice şi economice, a relaţiilor de cauzalitate între structura, funcţia şi dinamica ecosistemelor, evaluarea productivităţii şi elementelor spaţio-temporale ale acestora.

Pe de altă parte, implementarea şi evaluarea impactelor a unor politici economice în domeniul mediului se pot face numai prin luarea în considerare a conceptelor şi cunoştinţelor aparţinând sociologiei, filozofiei şi politologiei.

Volumul mare de informaţii provenit din disciplinele implicate în studierea mediului şi care trebuie pus în relaţie cu dezvoltarea socio-economică implică apelarea la modele matematice susţinute de modele fizice şi chimice pentru explicarea şi fundamentarea sistemelor naturale.

După cum observăm caracterul interdisciplinar al volumului de informatii implica integrarea acestora, rezultand caracterul interdisciplinar si integrator al Economiei mediului. Evident că Economia mediului îşi crează la rândul ei concepte, legităţi, instrumente pentru a-şi realiza obiectul fundamental subliniat anterior (gestionarea resurselor de către om, desfăşurarea activităţilor economice în concordanţă cu legile naturii).

Limite ale economiei mediului.

Există, cel puţin în etapa actuală şi fără o prognoză până când, o contradicţie, o incompatibilitate între optimul economic şi optimul ecologic şi aceasta în raport cu capacitatea de suport a mediului, respectiv a diferitelor ecosisteme sau a sistemului aşa zis natural.

Fisiere in arhiva (1):

  • Economia Mediului.DOC