Economia mediului - sinteză

1. Definiţia mediului

Mediul reprezintă totalitatea resurselor naturale regenerabile şi neregenerabile precum şi serviciile pe care le oferă diferitele sisteme din componenţa acestor resurse pentru care agenţii economici, persoane fizice şi juridice, nu plătesc un preţ anume.

2. Funcţiile mediului:

1. Factor de bază pentru continuarea supravieţuiri umane, suport al vieţii pe Terra.

2. Sursă de materii prime şi utilităţi.

3. Factor de asimilare sau factor receptor al rezidurilor, noxelor, emisiilor, substraturi poluante.

4. Sursa de satisfacere a unuor utilităţi, a unor nevoi, trebuinţe de ordin estetic (peisaj agreabil, aer curat, soare etc.).

3. Economia mediului – definiţie

Economia mediului reprezintă acea ramura a ştiinţelor economice care studiază ansamblul relaţiilor care se stabilesc intre sisteme de resurse naturale şi sistemul economico-social.

4. Factorii de mediu (apă, aer, sol şi subsol) şi resursele de mediu (regenerabile şi neregenerabile)

Resursele regenerabile să poată fi menţinute şi cele neregenerabile să fie folosite intr-un ritm care să ţină seama de nevoile generaţiilor viitoare.

5. Principii

Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de măsuri minime de protecţie a mediului, ce aveau în vedere limitarea poluării. Principiile de acţiune sunt:

- principiul „poluatorul plăteşte”: are in vedere suportarea de către poluator a cheltuielilor legate de măsurile de combatere a poluării stabilite de autorităţile publice-altfel spus, costul acestor măsuri va fi reflectat de costul de producţie al bunurilor şi serviciilor ce cauzează poluarea;

- principiul acţiunii preventive : se bazează pe regula generală că „ este mai bine şi mai uşor să previi decât să combaţi”;

- principiul precauţiei : prevede luarea de măsuri de precauţie atunci când o activitate ameninţă să afecteze mediul sau sănătatea umană, chiar dacă o relaţie cauză-efect nu este deplin dovedită ştiinţific;

- principiul protecţiei ridicate a mediului : prevede ca politica de mediu să urmărească atingerea unui nivel inalt de protecţie;

- principiul integrării : prevede ca cerinţele de protecţie a mediului să fie prezente în definirea şi implementarea altor politici comunitare;

- principiul proximităţii: are drept scop încurajarea comunităţilor locale în asumarea responsabilităţii pentru deşeuri şi poluarea produsă.

6. Poluarea (definiţie,poluaţi şi poluatori)

Poluarea – reprezintă generarea de externalităţi negative, care in ultimă instanţă conduce la pierdere de bunastare.

Poluatorul – reprezintă persoana fizică sau juridică ce, voit sau inconştient, generează externalităţi negative pentru care o bună perioadă de timp determinată nu plateşte. In dorinţa lui de a-şi maximiza profitul individual, poluatorul face abstracţie de efectele nefavorabile sau costurile suplimentare pe care le induce terţilor fără a consimţi de bună voie să compenseze intr-un fel sau altul pierderile pe care le-a produs.

Poluatul – este persoana fizică sau juridică prejudiciată de externalitate negativă, pentru care este nevoită să plătească suplimentar o perioadă determinată de timp până când se reglementează relaţiile acestuia cu poluatorul, in general pe baza unor reglementari ale autorităţii publice şi in particular cu frecvenţă mai redusă, pe baza inţelegerilor care intervine intre poluat si poluator.

Functii ale emisiilor

Emisiile sunt noxe, deşeuri, dejecţii, alte substanţe sau activităţi nocive pentru mediu, in general şi pentru viaţă , in special.

Funcţiile de reducere a poluării măsoară diminuarea conturilor de emisii şi noxe in mediul ambiant a unor măsuri de producţie, prevenire sau imbunătăţire a calităţii factorilor de mediu cărora intotdeauna le sunt asociate cantitativ costurile determinate valoric. Această funcţie reflectă principalele moduri de reducere a poluării, care sunt urmatoarele:

a) Perfecţionarea tehnologiilor existente prin procedee de filtrare şi reţinere de poluanţi.

b) Introducere de noi tehnologii de producţie antipoluante

c) Deversarea poluanţilor in locuri ce pot asigura pe cale naturala reducerea poluării ( cursuri de apa parasite).

In cazul analizei economice a mediului se utilizează şi funcţii de difuzie care explică relaţia dintre cantitatea de emisii (E) şi cantitatea de mediu poluant.

O formula mai precisă a factorilor de difuzie necesită cunoasterea capacităţii de asimilare a sistemelor ambientale adică acea capacitate a mediului de a absorbi sau primi plouanti sau de a-i reduce fara a schimba calitatea mediului.

Determinarea capacitatii asimilative sau de absorbtie intr-un sistem de rauri ca si variatia in timp a acestei capacitate pot fi influentate de input-urile de resurse (de ex: aerarea in aval sau amonte a unui sistem de rauri impadurit, imbunatatiri funciare).

Functia de prejudiciu specifica modul in care un poluant are efect refavorabil asupra calitatii mediului. Aceasta functie este o relatie fizica si nu evolueaza calitatea factorilor de mediu in termini monetari.

Mediul poate fi considerat ca ansamblu de conditii naturale care definesc spatiul de viata uman caracterizat intr-o masura din ce in ce mai mare de caracterul restrictiv al resurselor acestuia. Din punct de vedere al economistului, mediul a devenit o marfa rara. Raritatea in acest caz presupune existenta unor utilizari concurentiale si pe de alta parte situatii in care nu toate cererile de utilizare pot fi satisfacute in masura in care ar fi optim.

Avand in vedere ca cererea pentru diferite utilizari ale factorilor de mediu este mai mare decat oferta, unele dintre utilizarile concurentiale in mod obligatoriu vor fi reduse sau diminuate. Acestea reprezinta o provocare pentru stiinta economica in sensul determinarii de prioritati pe diferite orizonturi de timp in ceea ce priveste utilizarile potentiale ale diferitelor resurse naturale.

Economia mediului in principal analizeaza relatiile dintre poluatori si poluati in cadrul procesului complex de poluare, proces care pe masura ce s-au inregistrat progrese tot mai mari in domeniul cresterii economice si al tehnologiilor a fost insotit de dimensiuni crescande ale deteriorarii factorilor de mediu. Faptul ca o buna perioada de timp o multitudine dintre resursele de mediu au avut pret 0 a constituit practic un factor de utilizare abuziva a resurselor naturale cu efecte directe si indirecte sesizabile sau mai putin sesizabile pe termen scurt, mediu si lung asupra sistemele ecologice si implicit asupra vietii pe pamant.

Din acest motiv bunurile de mediu au inceput sa capete valoare de piata in cadrul careia sunt incluse elemente atat de utilitate particulara, privata, cat si elementele de utilitate sociala, publica, locala comunitara.