Economia mondială - evoluție și particularități sub aspectul unei perspective milenare

1. Elemente fundamentale privind conturarea economiei mondiale și dezvoltarea

economică mondială

Pe parcursul ultimului mileniu, populația mondială a crescut de aproape 22 de ori, PIB

per locuitor a sporit de cca. 13 ori, iar PIB-ul mondial total de aproximativ 300 de ori, potrivit

statisticilor oficiale validate de organizațiile internaționale și de institutele naționale de statistică

(Maddison, 2001, p. 17). Aceste aspecte contrastează puternic cu mileniul anterior, când, potrivit

acelorași statistici oficiale, populația globului a crescut cu numai o șesime (1/6), neexistând nici

un progres la nivelul venitului per locuitor.

În perioada 1000 - 1820, evoluția venitului per capita a fost extrem de scăzută, media

mondială crescând cu aproximativ 50%. Din 1820 însă, dezvoltarea economică mondială a

devenit un proces dinamic, venitul pe locuitor crescând de mai mult de 8 ori comparativ cu

valoarea inițială, iar populația de aproximativ 5 ori. Cei doi indicatori sunt esențiali în evaluarea

bunăstării economice pe plan național și mondial, o importanță deosebită în acest sens având și

alți indicatori socio-economici și demografici, precum speranța de viață la naștere sau rata

mortalității infantile. Pe termen lung, s-a înregistrat o creștere semnificativă a speranței de viață.

În anul 1000, speranța medie de viață a copiilor era de aproximativ 24 de ani. O treime dintre

aceștia decedau în prima parte a vieții, în timp ce foamea și bolile cauzate de numeroase

epidemii răvășeau supraviețuitorii. Din acest punct de vedere, s-a înregistrat o creștere aproape

imperceptibilă a speranței de viață până în 1820, mai ales la nivelul Europei de Vest. Totuși, cele

mai semnificative îmbunătățiri în acest sens s-au înregistrat în perioada imediat următoare, iar în

prezent un nou-născut sau un copil este așteptat să trăiască, în medie, 67 de ani.

Procesul creșterii economice pe plan mondial a fost unul inegal atât în spațiu, cât și în

timp. Creșterea speranței de viață la naștere și a venitului a fost mai accentuată în Europa de

Vest, America de Nord și Japonia. Până în anul 1820, acest grup a avansat considerabil spre un

nivel al venitului de două ori mai ridicat comparativ cu restul lumii. Mai mult, în 1998 acest

2

decalaj era de 7 la 1 (7:1). Între Statele Unite (actualul lider pe plan mondial) și Africa (cea mai

săracă regiune a lumii) decalajul este în prezent de 20 la 1 (Maddison, 2001, p. 21). Aceste

discrepanțe privind nivelul de dezvoltare socio-economică tind să se adâncească tot mai mult în

contextul economiei mondiale globalizate. În cea de-a doua jumătate a secolului trecut, țările

asiatice au demonstrat că un anumit grad de recuperare, revenire în plan economic (catch-up)

este fezabil. Cu toate acestea, creșterea economică mondială a încetinit substanțial începând cu

anul 1973, iar avantajul asiatic a fost contracarat de numeroase crize economico-financiare și

stagnări din punct de vedere economic înregistrate în celelalte părți ale lumii.