Economia Sectorului Public

Cap. 1 Sectorul public în economia societăţii omeneşti

1.1 Economia ca realitate a vietii sociale

Economia ca realitate a vietii sociale exista din 3 motive:

- datorita realitatii resurselor (insuficienta resurselor in raport cu nevoile) si in acelasi timp trebuie sa tina cont de faptul ca natura a fost zgarcita cu omul oferindu-i putine bunuri libere.

- viata e scurta si trebuie traita si implinita pe fiecare segment al ei: copilarie, maturitate, apusul vietii

- omul trebuie sa poarte responsabilitatea echilibrului natural si social altfel spus trebuie sa produca in respect pentru protectia mediului si pentru echilibrul social al comunitatilor

In concluzie economia ca realitate sociala este un raspuns natural al omului la zgarcenia naturii pentru a-si implini viata traita, producand bunuri economice

OBS: Daca pana in anii 60-70 accentul se punea pe latura economica in prezent acesta s-a mutat cu o intensitate din ce in ce mai mare pe latura sociala intrucat nu e de ajuns sa urmarim doar cresterea economica ca atare (cresterea PIB/locuitor), ci si o modalitate in care e distribuit sporul de venit national. De asemenea, producatorul trebuie sa-si urmareasca obiectivul central (max profit) insa fara a face abstractie de gradul in care polueaza sau fara sa incerce sa respecte una dintre conditiile dezvoltarii durabile si anume conservarea resurselor pentru generatiile viitoare.

Asadar bunurile economice costa atunci cand punem problema producerii lor dupa principiul rationalitatii. Aceste bunuri pe care omul le produce trebuie sa fie subordonate unei singure valori: sanatatea intregului viu comun (individ, om, mediu, organizatie).

Economia ca realitate a vietii sociale s-a produs in 2 forme:

- ec. privata bazata pe concurenta

- ec. publica in care alocarea resurselor se face prin intermediul autoritatilor publice

Ec privata s-a dovedit a fi mult mai buna intrucat a creat mai multa bogatie datorita unei eficiente crescute (daca judecam din punct de vedere al principiului rationalitatii). Ec publica aproape a disparut datorita eficientei sale scazute, prin urmare preluandu-se si mai putina bogatie.

Ec. privata a inregistrat insa diverse esecuri ale piete,i iar ec. pub. a incercat sa combine ratiunea cu justitita sociala, insa in conditiile unei eficiente competitive scazute nu a atins nici ratiunea nici justitia.

In prezent economia ca activitate sociala in toate tarile dezvoltate ale lumii e o activitate dominant privat-capitalista. De asemenea in toate tarile indiferent de gradul de dezvoltare economica existenta sectorului public apare o conditie stringenta, intrucat statul trebuie sa intervina pentru a corecta esecurile pietei si mai mult decat atat pentru a rezolva unele dezechilibre macroeconomice.

Apare intrebarea: Spre ce se indreapta acest model de economie? – spre globalizare a afacerilor private sau publice?

OBS: Exista un nou curent in gandire – libertanianismul conform caruia in economia viitorului sa va vinde si se va cumpara totul. Se pune problema daca in economia globalizarii va mai exista sector public si daca da, cine va fi proprietarul? Ce autoritate publica?

1.2 Economia publica - componenta a stiintei economice

Realitatea economica care se numeste sector public e studiata cu mijloace stiintifice specifice stiintei economice care se numeste econmoie publica sau economie a sectorului public.

In calitate de ramura a stiintei economice, economia sectorului public ne ajuta:

- sa intelegem relatia care se stabileste intre sectorul public si limitarea resurselor

- sa intelegem relatia dintre ratiune si justitie sociala in utilizarea resurselor limitate

- sa cunoastem si sa intelegem externalitatile pozitive si negative

- sa cunoastem perspective performarii sectorului public in functie de comparatia in termeni reali care se face intre esecurile pietei si esecurile guvernamentale

- sa intelegem si sa cunoastem care este si care va fi relatia intre

local-national-international in gestionarea afacerilor publice sau private. Acest aspect prezentand o importanta majora deoarece globalizarea afacerilor omenesti, daca nu va avea la baza un sistem de norme si reguli dar si un sistem de institutii care sa se preocupe de respectarea legilor poate sa genereze prabusirea globala in dezechilibru.