Economia Sectorului Public - Capitolul 2

CAPITOLUL II

REGLEMENTAREA CONCURENTEI

Sistemul economiei de piata reprezinta un mod de organizare economica a societatii bazat pe piete. Societatile sunt structurate institutional; adica au la baza anumite reguli de comportament si anumite organisme (institutii) care vegheaza asupra comportamentelor individuale pentru încadrarea lor în limite sociale acceptabile. Dintre institutiile sociale cele politice sunt dominante, deoarece acestea sunt rezultatul unor raporturi de putere în societate. Aceasta înseamna ca institutiile economice organizate de fortele politice pot face ca sistemul economic sa functioneze bine sau sa esueze. Economiile de piata moderne competitive presupun o buna organizare a activitatilor economice. Prin urmare sistemul economiei de piata este performant atunci când fortele politice reusesc sa organizeze activitatile economice de asa maniera astfel încât pietele functioneaza eficient. Altfel spus, succesul este asigurat atunci când statul realizeaza acea organizarea a activitatilor economice care sa produca o functionare eficienta a bazei (pietelor). Specialistii sustin ca o functionare eficienta a pietelor este posibila atunci când acestea sunt cât mai aproape de concurenta perfecta. Aceasta deoarece concurenta perfecta asigura cea mai buna satisfacere a intereselor consumatorilor. De aici întrebarea: produce concurenta imperfecta rezultate neoptimale în sens Pareto?

Daca da, înseamna ca este necesara o interventie (a autoritatii publice) pentru a corecta cauzele acestei distributii neoptimale a veniturilor.

Ineficienta - Pareto a Monopolului

Cel mai cunoscut caz de concurenta imperfecta este dat de monopol. În forma sa pura monopolul presupune inexistenta concurentei pe piata unui bun. Aceasta înseamna ca ofertantul are puteri discretionare privind stabilirea conditiilor de functionare a pietei unui bun. Analizând principalele variante ale strategiilor concurentiale ale monopolului se va putea observa ca nici una dintre ele nu este optima din punct de vedere Pareto. Pentru aceasta este necesara clarificarea conceptului de concurenta monopolista. La prima vedere concurenta monopolista pare un nonsens din moment ce monopolul este singurul ofertant de pe piata unui produs. Cu cine se concureaza monopolul?

- Cu firmele care produc bunuri substituibile în raport cu bunul realizat de el. De exemplu, daca o firma detine monopolul ofertei de cafea, orice ofertant de ceai sau ness va reprezenta un concurent.

- Cu orice alta firma, datorita caracterului limitat al veniturilor pe termen scurt. Considerând veniturile consumatorilor constante pe termen scurt, rezulta ca orice crestere a consumului dintr-un bun va duce la o reducere a consumului din alt bun, indiferent de relatia de substituibilitate sau de complementaritate. De exemplu, daca un individ cheltuieste mai mult pentru alimente, va avea mai putin bani pentru achizitionarea bunurilor pentru confortul locativ.

- Avantajele monopolului vor atrage alti ofertanti/producatori. Aceasta înseamna ca monopolul trebuie sa fie mereu în garda (sa adopte o atitudine defensiva) fata de eventualii out-sideri.

Optiunile strategice ale firmei monopoliste sunt prezentate în fig. 2.1.

Fig. 2.1. Strategiile Monopolului

Deoarece monopolul se confrunta cu toata cererea pietei, curba cererii la portile firmei va fi identica cu aceia a cererii pietei. Se stie ca în cazul concurentei perfecte încasarea marginala este inferioara încasarii medii (Îm < ÎM = P). În aceste conditii nivelul optim al productiei monopolului (Q*) se stabileste în raport cu punctul de intersectie al încasarii marginale cu curba costului marginal. Pretul corespunzator acestui nivel al ofertei este P*, dar cererea pietei se situeaza la un nivel superior încasarii marginale. Prin urmare nivelul pretului (de pe curba cererii) corespunzator ofertei Q* este mai mare (PC > P*). Aceasta se întâmpla deoarece fiind singurul ofertant, monopolul poate fixa nivelul ofertei dupa cum doreste. Este de asteptat ca firma monopolista sa restrictioneze oferta pentru a obtine un pret de vânzare ridicat. Cu cât curba ofertei va fi mai spre stânga, cu atât se va obtine un pret mai mare. Aceasta înseamna ca monopolul obtine supraprofit, ca diferenta dintre profitul corespunzator intersectiei dintre curba cererii si curba ofertei (PC) si pretul de optimizare (P*). Obtinerea supraprofitului este în detrimentul consumatorilor, ceea înseamna ca solutia Q* nu este optima din punct de vedere Pareto. Nici celelalte strategii nu sunt optime Pareto întrucât presupun preturi mai mari decât nivelul corespunzator celui de maximizare a profitului (P*), iar în plus atitudinea agresiva a monopolului fata de potentialii competitori nu are la baza mijloace concurentiale corecte. Pierderea de eficienta se accentueaza atunci când monopolul depaseste limita minima a profitului unitar, caci atunci înregistreaza pierderi atât monopolul cât si competitorii acestuia chiar daca cumparatorii câstiga temporar.

Prin urmare strategiile firmei monopoliste nu conduc la stari de optimalitate sociala în sens Pareto. Strategiile presupun actiuni planificate pe piata. De aici si atitudinea legislatiilor antitrust care sanctioneaza în primul rând comportamentul de tip monopol si mai putin monopolul în sine. În demonstrarea ineficacitatii în sens Pareto a strategiilor monopoliste nu s-a facut referire la tipul de monopol: privat, public, sau mixt. Este oare monopolul subordonat sectorului public de preferat celui privat? Întrebarea poate fi reformulata astfel: exista situatii favorabile de monopol? Teoria economica considera acceptabil monopolul tehnologic. Motivatia standard consta în stimularea eforturilor pentru cercetare-dezvoltare. Îmbunatatirea performantelor tehnologice se poate regasi în îmbunatatiri de bunastare, chiar daca nu imediat, cel putin în perspectiva. Mai pot exista si alte cazuri de monopol eficiente în sens Pareto? Pentru a fi eficient Pareto un monopol trebuie sa nu înrautateasca bunastarea altora atunci când îsi urmareste scopurile. Câstigul consumatorilor (partea cealalta în raport cu monopolul) este posibil atunci când conditiile livrarii unui bun sunt avantajoase: echilibrul cerere/oferta se stabileste la un pret acceptabil care sa satisfaca cea mai mare parte a solicitarilor consumatorilor. Furnizarea unui bun prin intermediul unui monopol de stat ar putea fi o solutie pentru evitarea strategiilor specifice acestora, respectiv pierderea de eficienta Pareto. Dar, conditiile de producere a unui bun se modifica în timp. Protejat de tutela statului monopolul public poate sa piarda din adaptabilitate si sa devina ineficient. Aceasta situatie este rezolvata în tarile dezvoltate prin nationalizarea întreprinderii în cauza. Nationalizarea nu trebuie sa transforme monopolul public în monopol privat, din motivele aratate anterior. Pentru aceasta este necesar sa se creeze conditii pentru existenta concurentei în acel domeniu de activitate. Consideram ca solutia monopol în proprietate mixta este total ineficienta Pareto, deoarece strategiile monopoliste vor beneficia de tutela statului. Acesta face ca majoritatea sistemelor juridice antitrust din tarile dezvoltate sa sanctioneze comportamentul de tip monopol. Vom vedea ca acest comportament poate sa apara si în cazul oligopolului.