Economia Serviciilor

ACQUIS-UL COMUNITAR ÎN DOMENIUL SERVICIILOR

Avantajul competitiv al întreprinderilor depinde tot mai mult de concepţia, gestiunea şi integrarea cu succes a serviciilor în activitatea şi distribuţia rezultatelor acesteia. În afară de bunuri, nu puţine întreprinderi din industria prelucrătoare oferă astăzi servicii, pentru a crea valoare adăugată şi de a se diferenţia de concurenţii lor. Motorul esenţial al concurenţei a devenit, prestarea eficientă de servicii. În plus, oferta de servicii de înaltă calitate influenţează calitatea vieţii populaţiei.

În aceste condiţii, se impune suprimarea barierelor nejustificate din calea liberei circulaţii a serviciilor în U.E. În acest sens, Tratatul pe baza căruia s-a constituit Comunitatea Europeană, stipulează că vor fi abolite, între statele membre, obstacolele din calea liberei circulaţii a serviciilor, că se va aplica o politică comună în sfera transportului şi că se va realiza un sistem de natură să asigure nedistorsionarea competiţiei pe piaţa internă.

Libera circulaţie a serviciilor presupune că firmelor furnizoare de servicii dintr-o ţară membră le este suficientă licenţa de funcţionare din ţara de origine, pentru a putea opera, fără restricţii, pe întreg teritoriul U.E.

Versiunea consolidată a Tratatului Comunităţii Europene, prevede în materie de servicii, în principal, următoarele:

- vor fi interzise restricţiile privind libertatea de a furniza servicii în cadrul Comunităţii în ceea ce priveşte cetăţenii statelor membre, care sunt stabiliţi într-un stat al Comunităţii, altul decât cel al destinatarului serviciului (Art. 49, fostul Art. 59);

- prevederile capitolului din Tratat privind circulaţia serviciilor pot fi extinse spre cetăţenii unei ţări terţe care furnizează servicii şi care sunt stabiliţi în cadrul Comunităţii, pe baza unei decizii a Consiliului, adoptată cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei (Art. 49, fostul Art. 59);

- în cadrul Tratatului sunt considerate servicii, cele care sunt furnizate în schimbul unei remunerări. (Art.50, fostul Art. 60).

Serviciile, ar trebui să includă:

a. activităţi cu caracter industrial,

b. activităţi cu caracter comercial,

c. activităţi meşteşugăreşti,

d. activităţi profesionale.

- furnizorul de servicii poate să-şi desfăşoare activitatea sa în statul în care serviciul este consumat, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acestui stat (Art. 50, fostul Art. 60);

- libertatea de a furniza servicii în domeniul transportului va fi guvernată de prevederile privind Secţiunea din Tratat privind transportul (Art.51, fostul Art. 61), care stipulează elaborarea de reguli comune privind transportul internaţional, condiţiile în care transportatorii nerezidenţi pot presta servicii de transport într-o ţară membră, măsurile de ameliorare a siguranţei transportului şi alte măsuri asociate;

- liberalizarea serviciilor bancare şi de asigurări, va fi efectuată paralel cu liberalizarea mişcării capitalului (Art.51, fostul Art. 61);

- ca regulă generală, se va acorda prioritate liberalizării serviciilor care afectează direct costurile de producţie sau care ajută la promovarea comerţului cu bunuri (Art.52, fostul Art.62);

- statele membre, îşi declară disponibilitatea de a liberaliza serviciile într-o măsură mai largă decât cea cerută de directivele comunitare, dacă situaţia lor economică generală şi situaţia sectorului economic în cauză, o permit (Art.53, fostul Art. 64);

- atât timp cât restricţiile la libertatea de a furniza servicii nu au fost abolite, fiecare stat membru va aplica astfel de restricţii, fără deosebire de naţionalitate sau rezidenţă, faţă de toţi furnizorii de servicii, stabiliţi în cadrul Comunităţii având cetăţenia unui stat membru sau a unui stat terţ, dacă beneficiază de acelaşi tratament ca şi cetăţenii unui stat membru (Art.54, fostul Art. 65);

- prevederile capitolului din Tratat, privind drepturile de stabilire, nu se vor aplica la activităţile legate de exercitarea unei autorităţi oficiale şi la alte activităţi care ar putea fi excluse (Art.45, fostul Art. 55);

- Consiliul va emite directive privind recunoaşterea mutuală a diplomelor, certificatelor şi a altor atestări ale calificărilor (Art.47, fostul Art. 57);

- Companiile şi firmele, înfiinţate conform legii unui stat membru şi având sediul înregistrat, administraţia centrală sau sediul principal de afaceri în cadrul Comunităţii, vor fi tratate în acelaşi mod, sub raportul dreptului de stabilire, ca şi persoanele fizice având naţionalitatea statelor membre (Art.48, fostul Art. 58);

- Comunitatea va încuraja cooperarea între statele membre şi, dacă este necesar, va sprijini şi suplimenta acţiunea lor, inclusiv în sectorul audiovizual (Art.151, fostul Art. 128).

SERVICIILE FINANCIARE

În cadrul U.E. continuă procesul de armonizare, la nivel comunitar, a reglementărilor privind serviciile financiare, în vederea promovării stabilităţii pieţei financiare comune şi a protecţiei consumatorilor. Un element cu repercusiuni profunde asupra sectorului l-a constituit introducerea Euro, ca monedă comună.

Rezultatele activităţii din sectorul serviciilor financiare au fost consolidate de liberalizarea internă şi externă a pieţei la care s-au adăugat măsurile de dereglementare ale sectorului.

Serviciile financiare sunt grupate în trei subcategorii: servicii bancare înglobând toate tipurile de instituţii de credit; servicii de asigurare; serviciile privind valorile mobiliare inclusiv prestarea de servicii de investiţii. Datorită relaţiilor strânse dintre activităţile bancare şi activitatea de investiţii, sectoarele valorilor mobiliare şi serviciile bancare sunt incluse tot mai mult în aceeaşi legislaţie. Reglementarea celor trei subsectoare menţionate, cuprinde şi prevederi privind protecţia consumatorului, stabilirea unui sistem complet de plată şi aplicarea legilor privind concurenţa.

Sectorul telecomunicaţiilor a fost complet liberalizat în cea mai mare parte a statelor membre la 1 Ianuarie 1998. Acesta a marcat momentul culminant al efortului de armonizare şi liberalizare deplină.

Principalele directive în domeniul telecomunicaţiilor sunt: Directiva 90/387/CEE din 28 iunie 1990 privind formarea pieţei interne a serviciilor de telecomunicaţii prin liberalizarea accesului la reţele. Această directivă a constituit prima încercare de armonizare a condiţiilor privind deschiderea accesului si folosirea liberă a serviciilor de telecomunicaţii publice în cadrul statelor membre.

În acelaşi timp, Directiva 90/388/CEE privind deschiderea pieţelor şi libera concurenţă în serviciile de telecomunicaţii a stabilit un număr de obligaţii pentru toate statele membre. Exemplele includ obligaţia de a retrage toate drepturile speciale sau exclusive din furnizarea serviciilor de telecomunicaţii, altele decât telefonia vocală, ca şi adoptarea măsurilor necesare pentru deschiderea pieţelor telecomunicaţiilor noilor operatori prin proceduri nediscriminatorii şi transparente de acordare a licenţelor. În plus, directiva a stabilit obligaţii pentru statele membre de a adopta măsurile necesare pentru stabilirea condiţiilor de acces la reţele şi obligativitatea publicării acestor condiţii.

Acest pachet cuprinde:

- Directiva “Concurenţă” : 2002/77/CE; Acoperă concurenţa pe piaţa serviciilor şi reţelelor de comunicaţii electronice.

- Directiva “Cadru”: 2002/21/CE; Stabileşte un cadru legal comun pentru servicii şi reţele de comunicaţii electronice

- Directiva “Autorizare” : 2002/19/CE; Acoperă accesul şi interconectarea la reţele de comunicaţii electronice şi facilităţile conexe.

- Directiva “Serviciu Universal”: 2002/22/CE; Acoperă serviciile universale şi drepturile utilizatorului, privind serviciile şi reţelele de comunicaţii electronice.

- Directiva “Date cu caracter personal”: 2002/58/CE. Acoperă procesarea şi protejarea datelor cu caracter personal în sectorul comunicaţiilor electronice.

- Decizia 676/2002/CE privind politica undelor de transmisie radio care stabileşte cadrul legal în acest domeniu la nivel comunitar.